În Conformitate cu prevederile Legii nr.15/1990, regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale şi în alte domenii stabilite de Guvern. Rezultă, deci, că aceste regii fac parte din categoria stabilimentelor publice şi au drept obiect de activitate realizarea unor servicii publice economice de interes major pentru stat sau unităţile administrativ-teritoriale. Considerăm că, în această situaţie, pot fi asimilate autorităţilor administrative, în sens larg, şi, deci, pot emite acte administrative supuse controlului de contencios administrativ.
Din economia textului legii rezultă că regiile autonome se pot înfiinţa, după cum sunt de interes naţional sau de interes local, fie pe baza hotărârii Guvernului, fie prin hotărâre a organelor judeţene şi municipale ale administraţiei publice, prin care se stabilesc obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea şi sediul principal. Regiile autonome pot înfiinţa, în cadrul structurii lor organizatorice: uzine, fabrici, servicii, sucursale şi altele necesare îndeplinirii obiectului de activitate.
Dacă, pentru regiile autonome de interes naţional am precizat domeniile de activitate avute în vedere de legiuitor, în ceea ce priveşte regiile autonome de interes local aceste domenii pot privi: gospodăria comunală, spaţiile locative, distribuirea energiei termice, amenajarea şi întreţinerea străzilor şi a celorlalte spaţii publice, transporturile locale ş.a.
Ordonanţa Guvernului nr.15/1993 a adus o serie de precizări cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o activitate să fie organizată sub forma unei regii autonome de interes naţional, astfel:
- să constituie monopol de stat, în sensul unei activităţi de producţie sau de prestări de servicii care, datorită necesităţii unor tehnologii specifice sau a unor investiţii de capital cu costuri ridicate, nu se poate realiza în condiţii de eficienţă normală în unităţi concurenţiale sau care ar deveni concurenţiale pe termen mediu;
- să fie de interes public;
- să producă bunuri şi să presteze servicii esenţiale pentru apărarea ţării şi siguranţei naţionale.
Regiile autonome sunt conduse de către Consiliul de administraţie numit prin ordin, de ministrul de resort, sau, după caz, prin hotărârea Consiliului local, respectiv a Consiliului judeţean, iar activitatea curentă este condusă de un director general sau un director economic numit de ministrul de resort, respectiv de Consiliul local sau judeţean, după caz, sub a cărei autoritate funcţionează. În acest sens, anual, consiliul de administraţie prezintă un raport ministrului de resort sau unităţii administrativ-teritoriale locale, în referire la rezultatele activităţii precedente şi programul de activitate pentru anul în curs.
Patrimoniul regiilor autonome este constituit din bunuri care fac parte din domeniul privat şi din domeniul public de interes naţional sau local. Trebuie precizat că bunurile care aparţin domeniului public, fiind inalienabile, nu pot fi înstrăinate, sunt date doar în administrarea regiilor autonome şi trebuie evidenţiate separat în patrimoniul acestora. Asupra lor nu se pot constitui nici un fel de garanţii.
În exercitarea dreptului de proprietate şi/sau de administrare, regia autonomă are dreptul de a se folosi, în mod autonom, de bunurile pe care le are în patrimoniu, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită, acoperirii cheltuielilor, amortizarea investiţiilor, rambursării creditelor, obţinerii unui profit, constituirii fondului de rezervă şi a fondului de dezvoltare, plăţii taxelor, impozitelor şi a celorlalte vărsăminte, prevăzute de lege.
Cât priveşte bunurile imobile de interes privat, înstrăinarea unor bunuri în valoare de peste zece milioane lei se poate face numai cu aprobarea ministrului de resort.
Bugetul de venituri şi cheltuieli ale regiilor autonome de interes naţional se aprobă de Guvern, iar cel al regiilor autonome de interes local se aprobă, după caz, de Consiliile locale sau judeţene, odată cu bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective.