Este firesc să abordăm problematica regimului juridic al serviciilor publice, respectiv regulile şi normele cu valoare de principii care trebuiesc respectate de către autorităţile publice organizatoare şi de către agenţii economici sau organismele private cărora li s-au încredinţat aceste activităţi de interes public.
Pentru analiza noastră, este importantă, în primul rând, analiza principiilor care fundamentează activitatea organismului ce desfăşoară activităţi în regim public: egalitatea tuturor, continuitatea funcţionării şi adaptarea la nevoile interesului public.
Principiul egalităţii tuturor cu privire la funcţionarea serviciilor publice se degajă din principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără discriminări şi fără privilegii.
Principiul se referă şi priveşte atât egalitatea condiţiilor de încredinţare, prin concesionare sau prin delegare, a gestiunii serviciilor publice către stabilimente, instituţii publice, agenţi economici şi/sau regii autonome, cât şi calitatea de beneficiari ai cetăţenilor în ce priveşte funcţionarea serviciilor publice, poziţia lor în raporturile juridice cu aceste servicii publice, în cadrul cărora nu trebuie să fie dezavantajate sub nici un motiv.
Pe cale de excepţie, s-a admis ca anumite persoane, aflate în situaţii sociale dezavantajoase, să poată beneficia de unele facilităţi pentru serviciile prestate, prin stabilirea unor tarife mai mici şi/sau acordarea unor ajutoare băneşti suportate de către administraţia publică sau de către operatorii de servicii publice. Facilităţile despre care vorbim pot fi acordate prin lege sau prin hotărâri ale organelor administraţiei publice ori ale operatorului de servicii publice.
Principiul continuităţii presupune asigurarea funcţionării neîntrerupte a serviciilor publice, esenţa şi caracteristica principală a serviciilor publice, create şi destinate eminamente pentru a răspunde în permanenţă nevoilor de interes general şi privat.
In acest scop, prin lege şi prin normele interne ale autorităţilor publice centrale şi locale, se reglementează în mod detaliat nu numai modul de organizare şi funcţionare, ci, mai ales, statutul personalului, drepturile si obligaţiile acestuia raportate la continuitatea serviciului, condiţiile de exercitare a dreptului la grevă de către personalul fiecărui serviciu, modul de rezolvare a situaţiilor excepţionale care se pot ivi pe timpul funcţionării serviciilor publice, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră.
Principiul adaptării serviciilor publice la exigenţele interesului public general sunt schimbările şi nevoile de adaptare la evoluţiile de ordin politic, economic, social şi juridic care au loc în timp şi determină premisele noi ale funcţionării acestor servicii.
Potrivit acestui principiu, toate organele administraţiei publice centrale sau locale, care răspund direct sau indirect de buna funcţionare a tuturor formelor de servicii publice, au obligaţia legală şi morală de a se adapta pe moment evoluţiilor care au loc şi de a adapta funcţionarea serviciilor publice, gestionate direct sau indirect, pentru a răspunde aşteptărilor beneficiarilor, în primul rând ale cetăţenilor. Legea stabileşte că, în acest scop, dacă situaţia impune, pot fi denunţate unilateral concesiunile sau delegările de servicii publice.
Analiza regimului juridic al serviciilor publice ne obligă, pe lângă examinarea acestor principii esenţiale şi trăsături ale serviciilor publice să luăm în considerare şi regimul juridic specific, aplicabil fiecărui tip sau formă de serviciu public, funcţie de formele de organizare si funcţionare, fără a putea face o distincţie clară între normele de drept public şi cele de drept privat aplicabile acestor servicii.
În acest sens, dacă ne referim la personalul serviciilor publice, vom observa şi admite că personalul serviciilor publice administrative gestionate direct de către organele administraţiei publice, prin propriile compartimente sau prin stabilimente publice, este supus regimului juridic de drept public, fiindu-i aplicate dispoziţiile din statutul funcţionarilor publici.
Relaţiile dintre serviciile publice amintite mai sus şi administraţia publică, pe de o parte, precum şi cele dintre aceste servicii şi terţi, pe de altă parte, sunt, de asemenea, guvernate de normele de drept public, iar contractele încheiate cu terţi vor fi supuse regulilor de drept privat.
Serviciile publice economice gestionate direct sau prin operatorii de servicii publice sunt supuse atât regimului juridic de drept public cât şi regimului juridic de drept privat.
În primul rând, relaţiile dintre aceşti operatori de servicii publice şi utilizatori, care se întemeiază pe actele juridice unilaterale emise de către aceşti operatori, sunt supuse obligatoriu regulilor de drept administrativ, deoarece, neîndoielnic, operatorul acţionează, în speţă, în calitatea sa de subiect învestit cu prerogative de putere publică. Am putea exemplifica, în acest sens, dispoziţiile operatorilor de servicii publice prin care acestea, majorează tarifele pentru prestarea unor servicii publice sau prin care se modifică programul orar de funcţionare al acestora.
Apoi, în relaţiile contractuale dintre operatorii de servicii publice şi administraţia publică concendentă, sunt aplicabile, de regulă, normele de drept public şi doar în subsidiar cele de drept privat. Ne referim, în primul rând, la încheierea contractelor de concesiune care se supun normelor dreptului administrativ, deci normelor de drept public. În acest sens, majoritatea clauzelor viitorului contract sunt fixate de organele administraţiei publice concendente, iar eventuala modificare a acestora şi/sau încetarea contractului, în mod unilateral, numai din iniţiativa acestuia.
În schimb, normele dreptului privat sunt aplicabile personalului serviciilor publice economice, care este supus dispoziţiilor dreptului muncii. Conducătorii agenţiilor economice cu capital integral ori majoritar public au, de asemenea, calitatea de salariaţi şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul contractului individual de muncă.
Relaţiile contractuale ale agenţilor economici, care au calitatea de operatori de servicii publice, sunt de asemenea, guvernate de normele dreptului privat (Dreptul comercial: spre exemplu, cel de furnizare de produse sau de prestare de servicii).
În privinţa organismelor neguvernamentale, cărora le-au fost delegate servicii publice administrative, acestea sunt supuse, cu precădere, regimului de drept comun, care reglementează atât raporturile cu propriul personal, cât şi raporturile lor cu alte persoane juridice şi fizice,
Vom observa, totuşi, că, în anumite condiţii şi ipostaze, cum este cazul în situaţia exploatării unor bunuri publice sau ale luării unor măsuri de către aceste organisme private, prin punerea în aplicare a unor prerogative de putere publică cu care au fost învestite prin lege, sunt aplicabile şi normele dreptului public. În astfel de situaţii, aceste organisme adoptă adevărate acte administrative, denumite acte administrative prin delegaţie. Este evident că sunt aplicabile normele dreptului public, inclusiv normele privind contenciosul administrativ.