Orice decizie presupune în prealabil existenţa unei iniţiative, care să declanşeze acţiunea în cauză. Iniţiativa deciziei poate să aparţină organului care o va emite dar şi altor factori interesaţi cum ar fi organe legiuitoare, organe ierarhic superioare, organizaţii ale cetăţenilor etc.
Astfel, o decizie administrativă poate fi iniţiată de un alt organ al administraţiei publice. De asemenea, iniţiativa adoptării unei decizii administrative poate veni şi din partea diferitelor organizaţii şi asociatii nestatale sau chiar din partea cetăţenilor, în mod individual.
Organul emitent nu este însă obligat să adopte decizia, decât numai în cazul în care iniţiativa adoptării aparţine unor organe faţă de care este subordonat organul ce va emite decizia. În alte situaţii, initiativa nu reprezintă decât o simplă propunere, o sugestie care nu obligă organul emitent, acesta având deplina libertate de a adopta sau nu decizia respectivă.
Iniţiativa adoptării deciziei administrative intervine în cazul în care se constată existenţa unei nevoi sociale, pentru a cărei satisfacere este necesară o decizie administrativă. Odată manifestată iniţiativa, urmează pregătirea proiectului de decizie care implică o serie de operaţiuni.