Potrivit prevederilor destul de lacunare ale Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea raportului de serviciu al unui funcţionar public se poate face în două modalităţi: suspendarea de drept şi suspendarea din iniţiativa funcţionarului public în cauză.
Va trebui să observăm că distincţia şi diferenţierile dintre cele două instituţii juridice ţin de motivele şi împrejurările care stau la baza iniţierii şi realizării uneia sau alteia dintre modalităţile de suspendare a raportului de serviciu.
Astfel, dacă suspendarea de drept a raportului de serviciu este motivată de o împrejurare sau situaţii care ţin mai mult de motive independente de dorinţa şi voinţa funcţionarului public, suspendarea din iniţiativa funcţionarului public în ţine de motive şi împrejurări care sunt legate mai mult de situaţia individuală a acestuia şi/sau a familiei sale.
Considerăm, că, legiuitorul ar fi trebuit să fie cu mult mai explicit din acest punct de vedere, întrucât unele dintre situaţiile care pot fi invocate pentru una sau altele dintre cele două modalităţi de suspendare sunt asemănătoare şi, uneori, coincidente. Spre exemplificare, dacă una dintre situaţiile ce pot fi invocate pentru dispunerea suspendării de drept este cea prevăzută la articolul 81 alineat 1 litera „c”: „este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, pentru perioada respectivă”, o împrejurare asemănătoare poate fi invocată şi pentru suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa funcţionarului public, respectiv cea stipulată de articolul 82 alineat 1 litera „c”: „desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, în alte situaţii decât cele prevăzute la articolul 81 alineat 1 litera „c”.
Va trebui să înţelegem că, într-o primă situaţie analizată, funcţionarul public este desemnat de autoritatea sau instituţia publică din care fac parte ori de autoritatea sau instituţia publică ierarhic superioară, iar în cea de a doua situaţie iniţiativa de a desfăşura o asemenea activitate, alta decât una dintre cele menţionate în articolul 81 alineat 1 litera „c”, ar aparţine funcţionarului public care solicită suspendarea raportului de serviciu.
7.1. Suspendarea de drept a raportului de serviciu
Suspendarea de drept a raportului de serviciu intervine la iniţiativa şi prin dispoziţia scrisă a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte funcţionarul public în cauză.
Potrivit dispoziţiilor Statului funcţionarilor publici, suspendarea de drept a raportului de serviciu poate fi efectuată atunci când acestea se află în una dintre următoarele situaţii:
- este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
- este încadrat la cabinetul unui demnitar;
- este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, pentru perioada respectivă;
- desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea, în condiţiile lefii;
- efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;
- este arestat preventiv;
- efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în condiţiile legii;
- se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii;
- carantină, în condiţiile legii;
- concediu de maternitate, în condiţiile legii;
- este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
- forţa majoră;
- în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Pentru dispunerea revocării acestei măsuri în termen util, funcţionarul public este obligat ca, în termen de 5 zile de la data încetării motivului suspendării de drept, să informeze în scris pe conducătorul autorităţii sau instituţiei publice despre acest fapt.
Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are, la rândul său, obligaţia de a asigura, în termen de 5 zile, condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public pe funcţia publică din care a fost suspendat.
Reluarea activităţii se dispune prin actul administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte funcţionarul public ce a avut suspendat raportul de serviciu.
7.2. Suspendarea la cerere a raportului de serviciu
Suspendarea la cerere a raportului de serviciu, care intervine dintr-un interes particular funcţionarului public în cauză, se poate realiza în situaţiile strict prevăzute de articolul 82 alineat 1 din Statutul funcţionarilor publici, şi anume:
- concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
- concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, în alte situaţii decât cele prevăzute la articolul 81 alineat 1 litera „c”;
- pentru participare la campania electorală;
- pentru participarea la grevă, în condiţiile legii.
Această măsură se ia doar la cererea motivată a funcţionarului public, pentru împrejurări care ţin de situaţii sau motive individuale personale ale acestuia.
Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice, mai înainte de data când se solicită suspendarea efectivă a raportului de serviciu.
În mod similar cu cea prevăzută pentru încetarea de drept a raportului de serviciu, şi în situaţia încetării motivului care a justificat instituirea suspendării a raportului de serviciu, în termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare la cerere a raportului de serviciu, funcţionarul public este obligat să informeze în scris conducătorul autorităţii sau instituţiei publice despre acest fapt.
Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are, la rândul său, obligaţia legală de a asigura, în termen de 5 zile de la data primirii informării scrise a funcţionarului public, condiţiile necesare reluării activităţii de către acesta.