Demisia reprezintă un act de voinţă unilaterală al funcţionarului public prin care acesta aduce la cunoştinţa conducătorului autorităţii sau instituţiei publice intenţia sa de a înceta raporturile de serviciu cu autoritatea sau instituţia publică respectivă.
Cu toate că nu este o cerere, în adevăratul sens al cuvântului, întrucât, pentru a produce efecte juridice, nu trebuie să fie aprobată, legislaţia în domeniu ca şi doctrina şi jurisprudenţa au subliniat că manifestarea de voinţă cuprinsă în actul de demisie, trebuie să fie expresă şi manifestată în scris.
Statutul funcţionarilor publici prevede că funcţionarul public poate comunica dorinţa de încetare a raporturilor de serviciu, notificată în scris, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, fără a fi motivată, şi că ea va produce efecte juridice în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
În legătură cu termenul de 30 de zile de la care începe să producă efecte juridice, apreciem că, în primul rând, legiuitorul a avut în vedere o perioadă de timp rezonabilă la dispoziţia autorităţii sau instituţiei publice pentru a-şi lua toate măsurile de precauţie necesare cu privire la exercitarea acelor atribuţii pe care le avea cel ce demisionează, pentru ca absenţa sa să nu afecteze negativ continuitatea exercitării funcţiei respective. Este de menţionat că, în lăuntrul celor 30 de zile autoritatea sau instituţia publică este acoperită de faptul că funcţionarul public în cauză are obligaţia de a-şi exercita atribuţiile de serviciu şi să respecte normele cuprinse în regulamentul de organizare şi funcţionare al instituţiei respective.
O serie de autori sunt de părere că asupra termenului de 30 de zile părţile ar putea să convină pentru a fi mai mic ori mai mare. În acelaşi timp, a fost dezbătută şi situaţia în care până la expirarea termenului convenit, de regulă, al celor 30 de zile, funcţionarul public revine asupra deciziei de a înceta raporturile de serviciu cu autoritatea sau instituţia publică de care aparţine, eventualitate în care aceasta este obligată să nu mai emită actul administrativ prin care ia act de demisie.
La expirarea termenului de 30 de zile de la data depunerii cererii de demisie, raporturile juridice de serviciu încetează, cu toate efectele care decurg din aceasta.
Statutul funcţionarilor publici mai prevede că, la încetarea raporturilor de serviciu, prin oricare dintre modalităţile analizate anterior, funcţionarul public are îndatorirea de a preda lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate pentru exercitarea funcţiei.
Funcţionarul public îşi păstrează drepturile pe care le-a dobândit în timpul carierei, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
Funcţionarii public beneficiază şi de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în situaţiile în care raporturile de serviciu ar înceta în următoarele condiţii:
- dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute în articolul 50 literele „a, d şi f” din Statutul funcţionarilor publici, respectiv :condiţia de a fi cetăţean român şi a avea domiciliul în România; condiţia de a avea capacitatea de exerciţiu deplină şi condiţia de studii prevăzute pentru funcţia publică respectivă;
- s-a constatat nulitatea absolută a actului administrativ de numire în funcţia publică, ori a expirat termenul pe care a fost exercitată, cu caracter temporar funcţia publică;
- au fost eliberaţi din funcţiile publice deţinute din motive neimputabile lor, aşa cum au fost enunţate în articolul 84 alineat 4 din Statutul funcţionarilor publici.