Destituirea din funcţia publică a funcţionarului public se dispune, în toate împrejurările, numai din motive imputabile acestuia, în următoarele situaţii:
- ca sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;
- dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
Observăm, deci, că destituirea din funcţia publică nu mai este, ca în cazul eliberării din funcţie, o măsură determinată de situaţii care nu îi sunt imputabile funcţionarului public ci, dimpotrivă, este o măsură de sancţionare disciplinară a funcţionarului public, ea fiind prevăzută nu numai ca situaţie de încetare a raporturilor de serviciu ci şi ca sancţiune disciplinară.
Analiza textului legii ne arată că, într-o primă ipoteză, destituirea din funcţia publică se poate dispune în eventualitatea săvârşirii unor abateri disciplinare în mod repetat. Considerăm şi noi că textul acestui articol este imprecis, fără rigoarea juridică necesară. Nu sunt precizate care dintre abateri vor fi avute în vedere, dacă se referă la toate abaterile, indiferent de gravitatea şi consecinţele lor şi nici nu dispune cu privire la expresia „săvârşirii repetate”.
Cu privire la cerinţa repetării unor abateri disciplinare credem că nu simpla repetare a unor abateri mai uşoare ar putea fi relevantă pentru decizia radicală a destituirii din funcţia publică, ci semnificaţia şi consecinţele abaterilor asupra bunei funcţionări a serviciului public, practic punerea în pericol a bunei sale funcţionări. Pe cale de consecinţă, în privinţa abaterilor uşoare s-ar impune o frecvenţă mai mare şi o prelungire în timp a acestora, pe când, în cazul unor abateri grave, cu consecinţe asupra bunului mers al activităţii, poate fi suficientă doar şi o singură repetare a aceleaşi abateri.
În cea de a doua ipoteză, măsura destituirii din funcţia publică se poate dispune dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
Situaţiile de incompatibilitate care ar putea determina încetarea raportului de serviciu a unui demnitar public sau a unui funcţionar public sunt prevăzute şi definite de Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în cuprinsul Titlului IV „Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiile publice”. Definirea incompatibilităţii ţine de calitatea persoanei care ocupă funcţii de demnitate publică sau funcţii de autoritate publică şi care este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate. Spre exemplu, funcţia de membru al guvernului este incompatibilă, printre altele, cu o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial, iar cea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
Măsura destituirii din funcţia publică se dispune prin actul administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, act ce trebuie comunicat funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare din momentul emiterii acestuia.
Dacă funcţionarul public consideră că motivele care au stat la baza destituirii sale sunt netemeinice şi/sau nelegale, el se poate adresa instanţei de contencios administrativ cu cerere de anulare a actului administrativ, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
La cererea funcţionarului public, instanţa de contencios administrativ poate dispune, după ce constată nulitatea actului administrativ, şi reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută.