În doctrina de specialitate s-a apreciat că prin regimul juridic al actelor administrative înţelegem un ansamblu de reguli de fond şi de formă care conturează ”personalitatea” acestora în circuitul juridic, în sensul că evoca criteriile lor de valabilitate, sau ca regimul juridic al actelor administrative reprezintă un ansamblu de reguli ce guvernează formarea, modificarea şi desfiinţarea respectivelor acte. Observăm, însă, că, în orice caz, elementul central al acestui regim juridic îl reprezintă legalitatea actului administrativ, ceea ce înseamnă că autorităţile administraţiei sunt ţinute, în deciziile pe care le iau, de a se conforma legii sau, mai exact, legalităţii, adică unui ansamblu de reguli de drept, de ranguri şi de conţinuturi diferite.
În perioada interbelică, prof. Paul Negulescu a analizat condiţiile de valabilitate ale actului administrativ în cadrul teoriei nulităţii, punând accent pe sancţiunile nerespectării principiului legalităţii, iar prof. G. Rărincescu s-a aplecat asupra cercetării „cauzelor de ilegalitate” ale actului administrativ cu ocazia examinării, pe de-o parte, a motivelor recursului pentru exces de putere, iar pe de altă parte, a examinării excepţiei de ilegalitate.
În perioada postbelica, autorii au distins ca fiind condiţii de „valabilitate”ale actului administrativ următoarele: competenţa organului administraţiei de stat, respectarea textului legii şi a scopului urmărit de legiuitor, respectarea formei şi a procedurii stabilite de lege.
Într-o altă opinie se precizează, referindu-se la condiţiile de valabilitate a actelor de drept administrativ că acestea „nu sunt în realitate decât aspecte ale unei singure condiţii, care se exprimă în obligaţia ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare”.
Mult mai recent, pe măsura lărgirii şi diversificării preocupărilor privind condiţiile de legalitate ale actului administrativ, varietatea condiţiilor de legalitate şi faptul că, de multe ori, ele sunt prevăzute expres pentru actul administrativ în cauză sau pentru categoria din care acesta face parte i-a determinat pe autorii de drept administrativ să analizeze tipuri ale condiţiilor de legalitate, fie într-o viziune sincronică, axată pe logica internă a sistemului normativităţii, fie intr-o viziune diacronică, axată pe fazele procesului administrativ.
Prof. Antonie Iorgovan enumera, ca fiind condiţii esenţiale de „valabilitate” ale actului administrativ:
- actul să fie emis de organul competent şi în limitele competenţei sale;
- actul să fie emis în forma şi procedura prevăzute de lege;
- actul să fie conform din punct de vedere al conţinutului cu Constituţia, legile şi celelalte acte normative în vigoare;
- actul să fie emis conform cu interesul public urmărit de lege.
În opinia noastră, putem reţine ca fiind condiţii generale de legalitate ale actului administrativ:
- actul să fie emis în conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei;
- actul să fie emis în conformitate cu litera şi spiritul legilor şi ordonanţelor;
- actul să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administraţiei publice care sunt superioare organului administrativ emitent;
- actul să fie emis în forma şi procedura prevăzută de lege.
În ceea ce priveşte doctrina străină, varietatea tezelor cu privire la conţinutul condiţiilor de legalitate, dar mai ales modalitatea lor de abordare ne pune în dificultate în stabilirea constantelor.
În doctrina franceză, condiţiile de legalitate au fost abordate din perspective diferite:
- cea a teoriei nulităţii actelor administrative, cea a contenciosului administrativ inclusiv pentru exces de putere;
- cea a prezentării propriu-zise a condiţiilor de valabilitate ale actului administrativ;
- cea care presupune o combinaţie între prezentarea condiţiilor de valabilitate şi a sancţiunilor nerespectării acestora.
Ni s-a părut interesantă analiza reputatului prof. Rene Chapus, care abordează problema condiţiilor de valabilitate a actului administrativ, atât din perspectiva semnificaţiei obligativităţii conformităţii actului administrativ cu ansamblul ierarhizat şi complex de norme constituţionale şi legislative, precum şi cu regulile administraţiei, dar şi cu diversele norme ce ţin de convenţiile internaţionale, precum şi din aceea a serviciilor de natură a afecta legalitatea actelor administrative. Autorul distinge între ilegalitatea externă şi cea internă a actului administrativ, legalitatea externă fiind concretizată de incompetenţă, viciile de procedură şi viciile de formă, iar cea internă în violarea directă a legii, motivele actului şi scopul actului, precum şi deturnarea de putere în cazul luării în considerare a interesului public.
Interesant este de a se constata că, şi in zonele geografice îndepărtate, condiţiile de legalitate ale actului administrativ sunt abordate din perspectiva viciilor care afectează legalitatea externă (incompetenţa, precum şi viciile de procedură şi de formă) şi viciile care afectează legalitatea internă a actului administrativ (violarea legii, viciile care afectează motivul actelor şi deturnarea de putere).