În ţări care aparţin astăzi Uniunii Europene, primele statute referitoare la funcţia publică au fost adoptate în Spania – 1852, Luxemburg – 1872 şi Danemarca – 1899. În secolul XX, Italia a adoptat un statut al funcţionarilor publici în 1908, Republica Irlanda în 1922, Olanda şi Belgia în 1929 iar Regatul Unit abia în 1931. Cât priveşte Germania, care are tradiţii în domeniul administraţiei publice încă din evul mediu, prima lege, în adevăratul sens al cuvântului, destinată funcţiei publice a fost adoptată de regimul naţional-socialist în 1937; acelaşi paradox vizează Franţa, prima lege fiind adoptată de guvernul de la Vichz în 1940, care a fost abrogată imediat după eliberare şi înlocuită, în 1946, cu un Statut general.
În Grecia, primul Statut al funcţionarului public a fost adoptat doar în anul 1951, al cărui conţinut a fost preluat şi adaptat din dreptul german, statutul francez şi din dreptul englez al funcţiei publice.
În ceea ce priveşte Marea Britanie, tradiţiile privind funcţia publică apar în jurul anilor 1870, când au fost aplicate în practică, de către Guvernul Gladstone, recomandările formulate cu circa două decenii mai înainte de către Sir Stafford Northcote şi Sir Charles Treyelyan.