Administrație publică

Cu privire la sediul materiei, răspunderea contravenţională de drept comun are sediul în Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiei, în timp ce răspunderea contravenţională a funcţionarului public îşi are sediul în Statutul funcţionarilor publici şi în alte legi speciale, inclusiv în cele referitoare la unele categorii de funcţionari publici, cu precizarea faptului că, în cazul în care legile speciale şi statutele nu se prevăd reglementări distincte, se vor aplica tor cele din O.G. nr.2/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Statutul funcţionarilor publici stipulează că răspunderea funcţionarilor publici se angajează în situaţia în care acesta săvârşeşte o contravenţie în timpul şi în legătură cu serviciul. Cu toate că nu este prevăzut în Statut, considerăm că sancţiunile contravenţionale care se aplică, aproape întotdeauna, sunt avertismentul sau amenda.

            În ceea ce priveşte elementele faptei care constituie contravenţie, săvârşită de funcţionarul public, va trebui să reţinem următoarele:

1. obiectul răspunderii contravenţionale este reprezentat de acele valori sociale apărate de lege periclitate prin eventualele fapte comise de funcţionarii publici. Aceste valori sunt inserate, de regulă, în normele care prevăd contravenţiile şi răspunderea pentru comiterea lor;
2. latura obiectivă a contravenţiilor are unele trăsături proprii, deşi constă în acţiuni sau inacţiuni ale funcţionarului public. Aproape întotdeauna, acţiunile sau inacţiunile care atrag răspunderea contravenţională sunt expres prevăzute de actul normativ care le califică astfel. Trebuie avute în vedere, pentru ca faptele să fie considerate contravenţii, atât pericolul social de o anumită gravitate, mai mică decât în cazul infracţiunilor, cât şi delimitarea acestor fapte de cele care sunt considerate ca abateri disciplinare;
3. subiectul contravenţiei, subiectul activ şi culpabil al acesteia în materia pe care o analizăm, este în mod necondiţionat funcţionarul public, aşa cum a fost definit de Statutul funcţionarilor publici, respectiv persoana  numită,  în  temeiul  legii,  într-o  funcţie  publică. Este, însă, important de reţinut aspectul că răspunderea contravenţională poate privi, atât pe un funcţionar public, ca persoană fizică, cât şi pe autoritatea sau instituţia publică, în calitatea acesteia de persoană juridică. Temeiul acestei forme de răspundere constă în diferenţa care se face între atribuţiile ce pot aparţine în exclusivitate unui funcţionar public şi cele ce pot să aparţină autorităţii sau instituţiei publice, în calitatea sa de persoană juridică;
4. latura subiectivă a răspunderii contravenţionale a funcţionarului public se referă la atitudinea acestuia faţă de faptă şi urmările acesteia, respectiv la elementele volitive cu care a acţionat sau nu a acţionat în săvârşirea ei, care defineşte fie intenţia (directă sau indirectă), fie culpa (cu uşurinţă sau culpa simplă);
5. sancţiunea, în principiu, este aceeaşi cu cea care se aplică în dreptul comun pentru orice persoană sau pentru salariaţi, cu precizarea faptului că, prin unele acte normative, sunt prevăzute şi sancţiuni specifice. De asemenea, relativ la sancţiunea complementară a confiscării bunurilor utilizate la săvârşirea contravenţiei de către funcţionarul public, acestea, de regulă, se află în proprietatea publică sau privată a autorităţii sau instituţiei publice ele nu pot fi confiscate, întrucât ar perturba activitatea acesteia, în  afara situaţiilor în care ele ar fi interzise, prin lege, la deţinere sau utilizare;
6. cauzele care ar putea înlătura răspunderea contravenţională a funcţionarului public, sunt, de regulă, cele care sunt acceptate şi în dreptul comun, cu precizarea că unele, cum ar fi minoritatea făptuitorului, nu-şi găsesc aplicarea în domeniul răspunderii juridice, în general, din cauza vârstei minime de 18 ani, impusă pentru ocuparea unei funcţii publice;
7. caracterul personal al răspunderii contravenţionale a funcţionarului public este o trăsătură ce trebuie avută în vedere când este vorba despre aplicarea unei sancţiuni contravenţionale atât împotriva acestuia, cât şi împotriva autorităţii sau instituţiei publice în calitatea ei de persoană juridică, în această materie fiind exclusă răspunderea solidară a ambelor persoane;
8. menţionăm şi faptul că sancţiunile contravenţionale împotriva funcţionarului public se pot aplica împreună, deci cumulativ, cu cele din domeniul disciplinar sau civil, nu însă împreună cu cele din dreptul penal, întrucât, este logic, o faptă nu poate constitui, în acelaşi timp, şi contravenţie şi infracţiune.

Constatarea contravenţiilor săvârşite de funcţionarii publici se poate face de către organele care exercită controlul administrativ extern de specialitate asupra activităţii funcţionarilor publici, între care amintim: Curtea de Conturi, Inspectoratele de Poliţie, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă, Poliţia Sanitar-Veterinară ş.a.

            În ceea ce priveşte faptele pentru a căror încălcare împotriva funcţionarilor publici pot fi aplicate sancţiuni contravenţionale, acestea sunt prevăzute în actele normative care reglementează domeniile de activitate ce au tangenţă cu atribuţiile şi responsabilităţile funcţionarilor publici în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice în care funcţionează aceştia.

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a avertismentului sau amenzii contravenţionale poate fi atacat la Judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care funcţionează funcţionarul public sancţionat contravenţional. Astfel, în conformitate cu OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, termenul în care funcţionarul public sancţionat poate introduce contestaţia este de 15 zile de la dat comunicării procesului-verbal. În practică, contestaţia este depusă la autoritatea sau instituţia publică din care face parte agentul sancţionator, care o va înainta judecătoriei competente.