- Strategia Guvernului privind informatizarea administraţiei publice
Procesul de informatizare a administraţiei publice a fost iniţiat prin Hotărârea 1007 din 04 octombrie 2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administratiei publice.
În ultimii ani un proces de reformă radical a modificat profund cadrul general de referinţă pentru activităţile guvernamentale, generând o schimbare semnificativă.
Strategia propusă nu se referă la algoritmul general de dezvoltare a societăţii informaţionale, ci, în mod exclusiv, la acele aspecte, asociate generic în termenul IAP (sau "e-Administraţie"), care se referă la utilizarea metodelor specifice tehnologiei informaţionale în modernizarea administraţiei noastre şi care cuprinde următoarele categorii de acţiune:
- a) informatizarea, desemnată pentru creşterea eficienţei operaţionale în cadrul organismelor administraţiei publice centrale şi locale;
- b) informatizarea serviciilor având ca beneficiari cetăţenii şi agenţii economici, fapt care implică adesea integrarea serviciilor prestate de administraţia publică centrală şi locală;
- c) asigurarea accesului la informaţii prin tehnologii informaţionale pentru utilizatorii finali ai serviciilor administraţiei publice centrale.
Până în prezent computerizarea aplicată de organismele administraţiei publice centrale a fost cu precădere de primul tip şi, în general, a funcţionat sub o responsabilitate sectorială, la nivel de departament/agenţie/minister sau doar la nivelul administraţiei publice centrale.
Strategia Guvernului privind IAP, propusă, accentuează acţiunile de tipul celor prevăzute la lit. b) şi c), acestea având un impact şi o relevanţă directă pentru utilizatori; propune, de asemenea, implicarea tuturor administraţiilor publice centrale şi locale şi a tuturor instituţiilor publice: judeţe, municipii, oraşe, şcoli, spitale, unităţi locale de sănătate publică, oficii de muncă, camere de comerţ şi altele, practic orice agenţie sau organizaţie care exercită funcţii de furnizare de servicii publice către populaţie sau agenţi economici.
Conceptul de informatizare a administraţiei publice (IAP)
Toate proiectele inovatoare de anvergură trebuie să fie susţinute de o viziune clară care să specifice obiectivele generale ce trebuie atinse. Strategia Guvernului propusă cetăţenilor şi care poate fi realizată datorită posibilităţilor actuale ale tehnologiei informaţionale poate fi rezumată în cele ce urmeazã, astfel:
- ● Cetăţenii pot beneficia de orice servicii publice la care au dreptul printr-o cerere adresată oricărui birou administrativ autorizat să exercite serviciile respective, indiferent de domiciliu sau de competenţa judiciară teritorială.
- ● Când solicită un serviciu, în afara actelor personale de identitate, cetăţeanul nu trebuie să furnizeze alte informaţii personale care sunt deja în baza de date a oricărei administraţii publice. O dată ce respectivul cetăţean a fost identificat, sistemul informaţional al ghişeului trebuie să fie capabil să asigure, direct de la orice agenţie sau departament care le deţine, toate informaţiile necesare pentru autorizarea exercitării serviciilor solicitate.
- ● Cetăţenii nu trebuie să ştie cum se organizează statul pentru acordarea serviciilor sau care este departamentul la care solicită aceasta, ci pot solicita un serviciu exclusiv pe baza propriilor necesităţi şi fără să ştie cu ce se ocupă fiecare organism.
- ● Cetăţenii trebuie să poată sesiza administraţia o singură dată, la momentul producerii evenimentului, despre orice schimbare intervenită în viaţa lor sau - în măsura în care poate fi relevantă - despre viaţa unor terţe persoane. Această sesizare va produce automat efecte corespunzătoare. Administraţia va păstra pentru fiecare cetăţean un fişier separat, permiţându-i acestuia să transmită schimbarea intervenită către toate organismele interesate şi să activeze serviciile corespunzătoare.
III. Instrumente organizatorice şi operaţionale
Modernizarea administraţiei publice centrale, pe baza tehnologiilor informaţionale actuale, implică atât o serie de acţiuni administrative, cat şi schiţarea unei strategii, crearea infrastructurii tehnologice care să permită aplicarea lor, şi identificarea instrumentelor organizatorice şi operaţionale necesare atingerii obiectivelor propuse.
Furnizarea de servicii complete către unele unităţi ale administraţiei publice centrale diferite implică îndeplinirea interoperabilităţii totale a sistemelor informaţionale centrale cu cele ale administraţiilor publice locale, care sunt desemnate din ce în ce mai mult să asigure coordonarea directă a serviciilor furnizate către cetăţeni sau agenţi economici, devenind astfel interfaţa administraţiei publice centrale.
Ca urmare a studiilor realizate s-a stabilit că elaborarea şi implementarea Strategiei Guvernului privind IAP, respectiv a planului de acţiune, necesită acţiuni organizatorice care să garanteze fezabilitatea proiectelor. Astfel, s-a considerat necesară crearea unei autorităţi pentru activităţi de tehnologie informaţională în administraţia publică, care să funcţioneze în cadrul şi în subordinea Ministerului Administraţiei Publice şi în coordonarea tehnică a Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi a Ministerului Administraţiei Publice, având în structura proprie două departamente principale:
- ● o unitate de elaborare a strategiei de tehnologie informaţională pentru administraţia publică centrală;
- ● o unitate de management a programului.
Unitatea utilizatoare trebuie să menţină expres informaţiile, felul serviciilor şi nivelul lor de confidenţialitate, pe care fiecare unitate administrativã le poate pune la dispoziţie permanent în scopul de a permite integrarea funcţionalã.
- Acţiuni de infrastructură: reţeaua naţională
Hotărârea 1007 din 04 octombrie 2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administratiei publice a determinat apariţia unor modificări substanţiale de la apariţia ei. Aceasta stipula iniţiativele referitoare la reţea, reprezintă o imagine complexă, care face necesar ca rolul de coordonare şi direcţionare să fie jucat de un organism competent.
Singura reţea guvernamentală acorda servicii de transport, asigurând reţelele intraguvernamentale şi serviciile de interoperabilitate, care puteau susţine relaţia standard dintre administraţii. Extinderea preconizată trebuia să permită o completă utilizare ca o reţea clasa IP, pentru a abilita administraţiile publice locale sa aibă acces la serviciile unităţilor administraţiei publice centrale.
Multe unităţi ale administraţiei publice centrale s-au străduit să creeze în mod independent reţele de sector pentru interconectarea serviciilor lor descentralizate.
Obiectivul Strategiei Guvernului privind IAP era acela de a conecta toate organismele administraţiei publice centrale.
Piaţa serviciilor IP oferă soluţii care acum caţiva ani erau inaccesibile, pentru crearea unor reţele informaţionale fără a investi în infrastructura fizică. Furnizorii de servicii Internet (ISP) şi operatorii de telecomunicaţii oferă acum servicii de acces la Internet, servicii de creare a unor reţele virtuale private (VPN) şi altele; practic, ei au un catalog complet de servicii necesare pentru realizarea de reţele Intranet sau extranet ale oricărei organizaţii. Aceste servicii constituie cu siguranţă modalitatea necesară pentru interconectarea pe palier de egalitate a tuturor administraţiilor publice.
În acest context fiecare administraţie publica locală poate selecta o reţea la care să se conecteze, dintre cele incluse în sistemul naţional de interconectare, fără să prejudicieze capacitatea sa de a oferi serviciile specificate la nivel naţional tuturor celorlalte organisme ale administraţiei publice centrale.
- Acţiuni ale administraţiei publice centrale
Proiectele propuse pe termen scurt erau în totalitate vizate în conformitate cu obiectivele impuse de Uniunea Europeană în cadrul iniţiativei "e-Europe", pentru a permite accesul electronic atât la informaţii, cât şi la serviciile principalelor organisme, prin crearea unui set de portaluri.
Portalurile au fost propuse, de asemenea, ca un mijloc de accesibilitate, mai ales în combinaţie cu noile servicii de înaltă eficienţă, către alte instrumente, cum ar fi semnătura electronică şi cartea de identitate electronică (I.D. card), care, altfel, ar putea părea inaccesibile şi inutile cetăţenilor şi agenţilor economici.
Pe parcursul planului de acţiune pe termen scurt era nerealist să se ceară crearea unui portal care să ofere o integrare totală a serviciilor diferitelor organisme ale administraţiei publice centrale, aşa cum era prevăzut în viziunea de perspectiva a programului "e-Government".
Portalurile de informaţii. Trebuia încurajată crearea arhivelor, garantarea calităţii datelor conţinute şi permiterea accesului larg şi complet la acestea prin intermediul portalurilor de informaţii, care uşurează accesul prin Internet şi explorarea bazei de date a administraţiei publice.
Specificaţiile pentru portaluri
Obiectivele acestei acţiuni erau:
- ● elaborarea unui standard comun pentru crearea portalurilor de informaţii ale organismelor administraţiei publice centrale;
- ● elaborarea unei liste cuprinzând bazele de date de importanţă naţională, care să fie accesibilă prin Internet, şi a planului de implementare a acestei măsuri;
- ● monitorizarea stadiului de atingere a obiectivelor planului.
Actul normativ prevedea crearea unei bănci de date cuprinzând legislaţia primară şi secundară care să permită o rapidă localizare, după subiect sau domeniu, a tuturor documentelor pertinente, potenţând utilizarea cuvintelor cheie sau a codurilor semantice pentru căutare strict direcţionată, după subiect şi după locaţia tuturor documentelor referitoare la un domeniu dat.
Mai mult, se prevedee elaborarea unui instrument care să uşureze evidenţa legilor în cadrul legal existent în funcţie de codul alocat, utilizând atât tehnicile cunoscute de marcare a textului, cât şi tehnicile hipertext, astfel încât să fie facilitate deopotrivă atât orientarea în "labirintul legislativ", cât şi elaborarea coordonată a textelor de lege.
Se urmărea ca portalurile pentru furnizarea serviciilor nu numai că vor permite numai accesul la informaţii, ci şi solicitarea interactivă de servicii sau efectuarea de tranzacţii. Planul de acţiune viza crearea unui portal de servicii către cetăţeni, unul pentru servicii către agenţi economici, un portal specializat pentru servicii de angajare a forţei de muncă şi unul special pentru certificări.
Accesul la portalurile de servicii prevedea necesitatea, utilizării semnăturilor digitate ca mijloace legale de validare a declaraţiilor transmise.
Cartea de identitate electronică (I.D. card) este un card de plastic prevăzut cu un chip electronic, folosit ca instrument de editare şi autentificare a semnăturilor, poate fi utilizat ca mijloc de identificare în vederea accesării portalurilor de servicii. Aceasta va evita proliferarea cardurilor specializate; altfel, în absenţa unei soluţii standard, fiecare organism al administraţiei publice va putea crea propriul card de acces la serviciile sale.
Crearea unui portal care să materializeze accesul nelimitat al cetăţenilor la serviciile unitare integrate constituia scopul final al Strategiei Guvernului privind IAP, respectiv al planului de acţiune.
Acţiuni ale administraţiilor judeţene şi locale
Administraţiile publice locale au constituit un pas esenţial în implementarea Strategiei Guvernului privind IAP, din următoarele motive:
- ● Judeţele aveau un rol crucial în acţiunea efectivă de descentralizare a administraţiei în domeniul serviciilor publice (muncă, învăţământ, finanţe, sănătate etc.).
- ● Judeţele jucau un rol din ce în ce mai important, atât la nivel naţional, cat şi european, în dezvoltarea societăţii informaţionale la nivel local, prin dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor.
- ● Judeţele puteau activa, împreună cu propriile administraţii publice locale (municipale, orăşeneşti, comunale), adoptarea cooperării administrative şi integrarea furnizarii de servicii.
Se preconiza faptul că coordonarea dintre judeţe va maximiza recuperarea investiţiilor în inovarea tehnologică pe care Guvernul intenţiona să o promoveze la nivel local.
O principală sarcină în cadrul planului de acţiune consta în interconectarea şi asigurarea interoperabilităţii tuturor acestor reţele cu reţeaua unică a administraţiei publice, în scopul de a crea o reţea natională, permiţând ca toate unităţile şi administraţiile publice locale, împreună cu organismele administraţiei publice centrale, să opereze interactiv de pe picior de egalitate şi sa facă schimb de aplicaţii necesare serviciilor furnizate.
Managerii reţelelor naţionale trebuiau să furnizeze, prin propriile aplicaţii, toate serviciile aplicative secundare, precum şi pe cele ce susţineau descentralizarea, pentru a permite cooperarea aplicativă şi armonioasă dintre administraţiile publice locale şi centrale, indiferent de reţeaua la care fiecare dintre ele este conectată.
Administraţiile publice locale, în special cele municipale, au fost considerate personajele principale în Strategia Guvernului privind IAP; ele trebuiau să creeze interfaţa, ghişeele pentru furnizarea serviciilor unitare către cetăţeni.
Pentru administraţiile municipale o importanţă specială o prezinta transmiterea serviciilor de registratură şi stare civilă, în concordanţă cu nevoia generală de integrare la nivel naţional a registrelor şi cu nevoia specifică de susţinere a portalului pentru serviciul de certificare.
Dezvoltarea reţelelor civice prevedea următoarele tipuri de servicii:
● furnizarea de servicii on-line;
- ● servicii pentru participarea cetăţenilor în activitatea administrativă şi în procesul decizional;
- ● servicii pentru instruire, utilizarea nonprofitului şi sectorul organizaţiilor neguvernamentale, care să furnizeze servicii publice pentru întărirea coeziunii sociale, pentru promovarea dezvoltării statutului socioeconomic, pentru dezvoltarea cooperării productive dintre tinerii angajaţi în activitãţi nou-apărute.
VII. Integrarea registrelor de stare civilă
Un sistem unitar al registrelor de stare civilă presupunea crearea şi coordonarea unui index al rezidenţilor, un index al înregistrărilor de stare civilă, necesar atât pentru a localiza, cât şi pentru a verifica şi a păstra conţinutul datelor personale la nivel naţional. Indexul era conectat la codul unic de identificare a cetãţeanului, denumit codul numeric personal.
Municipiile, oraşele şi comunele puteau fi solicitate să comunice prin reţea, direct sau indirect, managerului de index doar acele schimbări din datele personale, care puteau produce schimbări în index, ca: naşteri, decese, schimbări de domiciliu şi orice alte informaţii relevante care să aibă legatură cu redactarea documentelor de identitate.
Orice alte servicii disponibile din partea managerului de index, cum ar fi medierea accesului la fişierele administraţiei publice centrale pentru administraţiile publice locale şi viceversa sau medierea în anunţarea unor evenimente personale, trebuiau furnizate autorităţilor publice locale în concordanţă cu algoritmul logic stabilit şi nu în mod exclusiv.
Indexul trebuia să facă posibilă furnizarea de servicii către cetăţeni, oferindu-le acestora o viziune unitară asupra înregistrărilor de stare civilă în totalitatea lor, incluzând serviciile electorale, cartea de identitate (I.D. card) şi alte servicii legate de rezidenţă.
Anunţarea schimbărilor survenite în registrul de stare civilă trebuia făcută managerului de index de la nivelul autorităţilor locale fie direct, fie prin serviciul de notificare a evenimentelor, utilizându-se în acest scop aceleaşi proceduri folosite pentru anunţarea oricăror alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale.
Ca infrastructură, managerii fiecăreia dintre reţelele componente trebuiau să coopereze între ei, astfel încât evenimentele să fie anunţate nu numai administraţiei publice centrale, ci şi administraţiilor publice locale interesate.
VIII. Sistemul de schimburi interactive dintre registrele de proprietate şi autoritãţile administraţiei publice locale
Aceasta acţiune presupunea completarea sistemului pentru schimburi interactive de date dintre registrele de proprietate şi administraţiile publice locale.
Obiectivele proiectului erau:
- ● să facă accesibile serviciile oficiilor teritoriale, cum sunt: verificarea şi certificarea registrelor de proprietate, verificarea registrelor de ipotecă, schimbările survenite în procedurile de înregistrare şi în registrele de proprietate, atât cetãţenilor, cât şi administraţiilor publice locale;
- ● să creeze un serviciu la nivel naţional care să susţină constatarea, validarea şi actualizarea taxelor de proprietate, care ulterior să fie folosite de către administraţiile publice locale, cetăţeni, agenţi economici, notari publici, specialişti etc;
- ● să facă accesibile pentru întregul teritoriu naţional toate băncile de date cadastrale derivate din registrele de proprietate, ca o bază comună de informare în scopul dezvoltării evaluării şi planificării teritoriale.
Acţiunile trebuiau să determine:
- ● Întărirea sistemului Ministerului Finanţelor Publice, extinzând conexiunile sale la nivelul tuturor autorităţilor locale şi creând poluri locale de concentrare la nivel de judeţe.
- ● Crearea unui serviciu la nivel naţional care să susţină constatarea, validarea şi actualizarea taxelor municipale de proprietate, extins nu doar la nivelul administraţiilor publice locale, ci şi la cetăţeni şi specialişti.
Acest lucru trebuia să se realizeze prin:
- extinderea sistemului de schimburi interactive dintre registrele de proprietate şi autorităţile locale - direcţionat mai ales către cele din urmă - pentru a se accesa serviciile de roluri şi taxe, utile în verificarea vărsării taxelor municipale de proprietate către stat, ajutând astfel la accesul direct la fişierele Ministerului Finanţelor Publice;
- crearea unui portal - fereastră a taxelor de proprietate, destinat, în special, cetăţenilor, agenţilor economici, tehnicienilor, specialiştilor, finanţiştilor şi notarilor - cu funcţii specifice formalităţilor de evidenţă exactă a proprietăţilor. Fereastra taxelor de proprietate va permite utilizatorilor să solicite informări asupra situaţiei individuale proprii, referitoare la rolurile şi taxele datorate, să le compare cu alte poziţii din registrul de proprietate, să evalueze dobânzile aferente, să constate eventualele contradicţii şi să reclame administraţiei publice locale poziţiile contradictorii privind registrul de proprietate şi/sau asupra rolului şi taxelor datorate. Acest lucru va face posibilă verificarea tuturor contradicţiilor şi actualizarea datelor referitoare la proprietar, coduri de taxe, orice proprietate neînregistrată ori care nu are o declaraţie de impunere aferentă sau cu inadvertenţe între registrul de proprietate şi datele de evidenţă la nivel de localitate.
Cartea de identitate electronică (I.D. card)
Cartea de identitate electronică (I.D. card) va fi folosită nu doar ca document de identitate personal, dar şi ca singurul card multifuncţional de acces la toate serviciile administrative on-line ce solicită un anumit grad de identificare a utilizatorului.
Semnătura digitală conţinută de cardul electronic I.D. va fi principalul mijloc de acces garantat la informaţiile şi serviciile on-line furnizate de agenţiile publice şi private şi poate asigura valabilitatea legală a documentelor transmise electronic.
În scopul distribuirii acestor carduri municipalităţile vor trebui să întocmească propriile registre de stare civilă adresabile prin indexul registrelor de stare civilă.
Activităţile vor începe cu un proiect-test privind procedura de emitere a cărţilor de identitate electronice (I.D. cards), fiind prevăzută distribuirea a 100.000 de carduri I.D. către municipiile participante.
Când prima fază va fi finalizată vor fi emise 1.000.000 de carduri I.D. care vor putea fi utilizate pentru accesul la serviciile de la nivel naţional.
Se va efectua un studiu care să menţioneze serviciile la scară naţională ce vor putea fi accesate de posesorii cardurilor electronice I.D. şi va fi planificat un program de dezvoltare a cel puţin unui astfel de serviciu. Pentru ca proiectul să constituie un succes pentru comunităţile locale este esenţial ca testarea să fie extinsă suficient de mult pentru a garanta transparenţa proiectului şi pentru ca noul card, care va fi un sistem de identificare la nivel naţional, să reprezinte, de asemenea, încă de la început un instrument de acces la serviciile cetăţeneşti care nu pot fi accesate utilizând actele de identitate actuale obişnuite.
- Promovarea semnăturii digitale
Această acţiune intenţionează să promoveze răspândirea şi utilizarea semnăturii digitale.
Dupã formarea registrului oficial al certificatorilor abilitaţi şi asigurarea operabilităţii acestora semnătura digitală va deveni o realitate, fiind utilizabilă nu numai de către cetăţeni sau agenţi economici, ci mai ales de către persoane fizice cu împuternicire de semnătură.
Iniţiativele promoţionale vor servi, de asemenea, la accelerarea utilizării semnăturilor digitale de persoane fizice şi juridice, în special în relaţia lor cu administraţia publică.
Apoi se va constitui un fond destinat dotării unităţilor administraţiei publice centrale şi locale cu certificate de semnatură digitală pentru angajaţii lor. Semnătura va face parte integrantă şi va fi inclusă în cartea de identitate electronică I.D. pentru angajaţii care vor poseda deja un asemenea card.