Asistenţa socială cuprinde acţiunile întreprinse de societate pentru ocrotirea şi susţinerea materială a persoanelor în vârstă şi a familiilor fără venituri, a săracilor, handicapaţilor, invalizilor, foştilor combatanţi, a emigranţilor, refugiaţilor, vagabonzilor ş.a. O pondere importantă o deţin alocaţiile pentru familii acordate sub forma ajutoarelor pentru copii sau alocaţiile pentru soţul (soţia) care este singur(ă) şi creşte un copil. Predominanţa acestui fel de ajutoare în ţările dezvoltate se explică prin convingerea la care s-a ajuns, conform căreia copiii nu mai sunt „o utilitate particulară”, ci „o preocupare publică”.
Ajutoarele familiale contribuie la realizarea echităţii orizontale, având în acelaşi timp efecte sociale utile: femeile pot sta acasă pentru educarea copiilor, tinerii îşi pot continua studiile, reducându-se situaţiile de abandon şcolar.
O altă categorie de ajutoare în cadrul asistenţei sociale se acordă persoanelor în vârstă sau marginalizate social. Aceste ajutoare se prezintă fie ca ajutoare băneşti, fie sub forma unor prestaţii, servicii sau plasamente în instituţii specializate. Alte categorii de persoane defavorizate care primesc ajutoare, alocaţii, indemnizaţii prin asistenţa socială sunt: invalizi de război, foşti combatanţi, văduve de război, orfani.
În România, există mai multe forme de acordare a ajutoarelor materiale pentru familii, bătrâni sau alte persoane defavorizate. Dintre acestea, alocaţia de stat pentru copii reprezintă principala formă de sprijinire a copiilor şi a familiilor. Ea se acordă tuturor copiilor, indiferent dacă părinţii au sau nu calitatea de salariat, până la vârsta de 16 sau 18 ani, dacă sunt integraţi în continuare într-o formă de învăţământ.
Pentru creşterea veniturilor familiilor cu copii, se mai poate acorda şi o alocaţie suplimentară, în cazul familiilor care au în întreţinere doi sau mai mulţi copii (în vârstă de până la 16 sau 18 ani), dacă urmează cursurile de zi ale unei instituţii de învăţământ.
În afara acestora, se mai practică următoarele forme de ajutoare: ajutor pentru soţiile de militari în termen; indemnizaţie de naştere; ajutoare de urgenţă în situaţii de calamităţi naturale; alocaţii lunare de întreţinere pentru minorii daţi în plasament familial; furnizarea, pe plan local, a unor servicii sociale pentru persoanele vârstnice defavorizate; ajutoare sociale pentru familiile cu venituri foarte reduse sau lipsite de venituri.
Toate aceste ajutoare de asistenţă socială se acordă descentralizat, de către administraţiile locale (primării) din bugetele administraţiilor locale.
Măsurile de protecţie îndreptate spre persoanele handicapate vizează atât prevenirea şi atenuarea handicapului, cât şi înlăturarea consecinţelor profesionale, economice şi sociale ale acestuia. În cadrul asistenţei sociale există o serie de prestaţii sociale care au caracter reparatoriu: drepturile acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război; drepturile acordate foştilor deţinuţi politici; drepturile acordate eroilor martiri, urmaşilor şi răniţilor în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989. Aceste categorii de cetăţeni, beneficiază atât de pensii şi indemnizaţii, cât şi de înlesniri fiscale, prestaţii în natură, sau unele gratuităţi.