În cadrul acestei grupe de cheltuieli social-culturale se cuprind cheltuielile pentru acordarea de ajutoare, alocaţii, pensii, indemnizaţii unor persoane salariate sau nesalariate (în categoria celor din urmă sunt incluşi: bătrânii, invalizii, handicapaţii, şomerii, femeile, copiii, tinerii). Cea mai importantă componentă a cheltuielilor pentru securitatea socială o reprezintă asigurările sociale (care sunt prezentate la subcapitolul privitor la Bugetul asigurărilor sociale de stat).
Securitatea socială cuprinde ansamblul acţiunilor întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea şi înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale, evenimente care acţionează negativ asupra nivelului de trai al indivizilor. Riscurile sociale pot fi riscuri fizice (care afectează parţial sau total capacitatea de muncă), riscuri economice (care împiedică o persoană să exercite o activitate producătoare de venit - şomajul) sau riscuri sociale (care afectează în mod substanţial veniturile persoanelor, cum sunt sarcini familiale, cheltuieli medicale etc.).
În ţările dezvoltate, resursele financiare destinate securităţii sociale reprezintă concretizarea unor programe sociale vaste, cum ar fi cele privind combaterea sărăciei, lichidarea şomajului, ajutorarea handicapaţilor, a familiilor cu mulţi copii. Aceste resurse contribuie la ajutorarea şi ameliorarea situaţiei indivizilor respectivi şi încearcă să prevină producerea altor riscuri în societate. În acelaşi timp, o dată cu aceste ajutoare, statele iniţiază şi măsuri de stimulare a muncii în general, deoarece se consideră că ele reprezintă o redistribuire a veniturilor realizate de către cei productivi în favoarea celor neproductivi, ducând chiar la o încetinire a creşterii economice. De aceea, în ţările dezvoltate se acordă multă atenţie acestor forme de ajutoare, pentru că uneori programe sociale bine intenţionate produc efecte contrare celor aşteptate. Astfel, în cazurile acordării ajutoarelor în bani săracilor, există riscul permanentizării sărăciei, în loc de a o eradica. Acordarea de ajutoare substanţiale mamelor singure cu copii poate duce la creşterea divorţurilor.