Administrație publică

În România, începând cu anul 1991, pentru prezentarea cheltuie­lilor publice în buget, s-a adoptat metoda de clasificare folosită de ONU, pentru asigurarea comparabilităţii datelor necesare raportărilor şi analizelor internaţionale.

Astfel, primul criteriu de prezentare generală este clasificarea economică. Ea este folosită în structura specifică a clasificării funcţio­nale, pe care o detaliază cu scopul de a evidenţia conţinutul economic al fiecărei subdiviziuni definite din punct de vedere funcţional. Fiecare parte a cheltuielilor funcţionale cuprinde repartizarea acestora pe criterii economice. Pe structura clasificării economice se definesc şi conturile în contabilitatea publică, reflectând rezultatele execuţiei bugetare.

În cadrul clasificării economice, cheltuielile se grupează astfel:

1. Cheltuieli curente:

• cheltuieli de personal;
• cheltuieli materiale şi servicii;
• subvenţii: alocaţiile de la buget pentru instituţiile publice; sub­venţiile pe produse şi activităţi; subvenţiile pentru acoperirea diferenţe­lor de preţ;
• prime;
• transferuri: transferuri consolidabile (transferuri de la buget către bugetele locale şi fondurile speciale; contribuţiile persoanelor asigurate pentru finanţarea ocrotirii sănătăţii); transferuri neconsolidabile (burse, alocaţii pentru copii, pensii şi ajutoare IOVR, ajutoare sociale, alte ajutoare, alocaţii şi indemnizaţii, contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale, dobânzi bancare subvenţionate, plăţi în cadrul programu­lui de redistribuire a forţei de muncă etc.);
• dobânzi aferente datoriei publice;
• rezerve.
• Cheltuieli de capital
• Împrumuturi acordate:
• împrumuturi pentru finalizarea unor obiective aprobate prin convenţii bilaterale şi acorduri interguvernamentale;
• împrumuturi pentru creditarea agriculturii;
• împrumuturi pentru acoperirea unor arierate.

1. Rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite:

• rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite externe;
• rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite interne.

Clasificarea economică indică natura cheltuielilor finanţate pe seama resurselor financiare publice. In acest fel, se pot stabili unele raporturi între diverse grupe de cheltuieli: ponderea cheltuielilor curente în totalul cheltuielilor publice; ponderea diferitelor subgrupe din cadrul cheltuielilor curente în total cheltuieli publice sau în cadrul cheltuielilor curente; ponderea cheltuielilor de capital în total; comparaţii între ponderea cheltuielilor de capital şi ponderea cheltuielilor curente în total; ponderea dobânzilor şi comisioanelor aferente împrumuturilor contractate în totalul cheltuielilor ş.a.

Conform clasificării funcţionale, în bugetul de stat al României sunt prevăzute următoarele grupe de cheltuieli publice:

Partea I. Servicii publice generale:

• cheltuieli pentru autorităţile publice (Preşedinţie, organele activităţii legislative, organele autorităţii judecătoreşti, organele autorităţii executive, alte organe ale autorităţii publice).

Partea a II-a. Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională:

• apărare naţională: administraţie centrală; apărare naţională şi operaţiuni de menţinere a păcii; acţiuni de integrare euroatlantică; plăţi efectuate în cadrul programului de redistribuire a forţei de muncă;
• ordine publică: administraţie centrală; poliţie; protecţie şi pază contra incendiilor; jandarmerie, siguranţă naţională; alte instituţii şi acţiuni.

Partea a III-a. Cheltuieli social-culturale:

• învăţământ: administraţie centrală; învăţământ preşcolar; învăţă­mânt primar şi gimnazial; învăţământ liceal; învăţământ profesional; învăţământ postliceal; învăţământ special; învăţământ superior; biblio­teci centrale şi universitare; internate, cămine, cantine; servicii publice descentralizate; alte instituţii şi acţiuni de învăţământ;
• sănătate: administraţie centrală; dispensare medicale; spitale; sanatorii şi preventorii; centre de sănătate diagnostic şi tratament; creşe; centre de transfuzii sanguine; servicii de ambulanţă; alte instituţii şi acţiuni;
• cultură, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă şi de tineret;
• asistenţă socială: alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii.

Partea a IV-a. Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi

ape:

• servicii şi dezvoltare publică;
• mediu şi ape.

Partea a V-a. Acţiuni economice:

9

• industrie;
• agricultură şi silvicultură;
• transporturi şi comunicaţii;
• alte acţiuni economice.

Partea a VI-a. Alte acţiuni:

-cercetare ştiinţifică;

-alte acţiuni.

Partea a VII-a. Transferuri:

• transferuri din bugetul de stat.

Partea a VIII-a. Împrumuturi acordate

Partea a IX-a. Plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice

Partea a X-a. Fonduri de rezervă: fond de rezervă bugetară la dispoziţia guvernului; fond de intervenţie la dispoziţia guvernului ş.a.

Excedent/Deficit

Fiecare grupă de cheltuieli publice prevăzută în bugetul de stat are importanţa ei, iar mărimea cheltuielilor alocate pentru o activitate sau alta depinde de o serie de factori de ordin politic, social şi economic. Această mărime diferă de la un an la altul, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile economiei, de presiuni politice şi sociale etc.

Compoziţia cheltuielilor publice, ca grupare a acestor cheltuieli şi ca sumă alocată pentru fiecare grupă, diferă de la ţară la ţară. Astfel, în Marea Britanie există următoarea compoziţie a acestora: (1) consumul sectorului public (cheltuieli curente pentru bunuri şi servicii ale pute­rilor publice centrale şi autorităţilor locale); (2) investiţiile în sectorul public; (3) subvenţii; (4) ajutoare curente (pensii, ajutoare de şomaj, ajutoare acordate ţărilor în curs de dezvoltare etc.); (5) transferuri de capital; (6) dobânzile la datoria publică; (7) împrumutul net la sectorul particular şi la extern.

Compoziţia cheltuielilor publice, mărimea fiecărei grupe sau subgrupe de cheltuieli prevăzute în buget oferă indicii despre felul în care statul îşi asumă fiecare din rolurile sale, la momentul respectiv. O pondere mai mare a cheltuielilor de transfer, de exemplu, denotă asumarea de către stat la un nivel mai ridicat a rolului său distributiv. Dimpotrivă, creşterea ponderii cheltuielilor pentru acţiuni economice şi

124

a cheltuielilor social-culturale în totalul cheltuielilor publice denotă un rol pronunţat de alocare asumat de stat, precum şi un puternic rol de stabilizare. O pondere accentuată în totalul cheltuielilor publice a chel­tuielilor pentru ordine publică, pentru autorităţile publice şi pentru apărare, duce la concluzia întăririi poziţiei de „stat-jandarm” în ţara respectivă.

În cadrul clasificării funcţionale, se utilizează clasificarea admi­nistrativă sau instituţională pentru repartizarea fondurilor financiare publice la nivelul ordonatorilor principali de credite - conducătorii instituţiilor publice autonome care nu sunt subordonate altor instituţii. În competenţa acestora intră asigurarea repartizării cheltuielilor publice în cadrul clasificării funcţionale şi economice la ordonatorii secundari de credite bugetare, aceştia urmând să le repartizeze, în continuare, la ordonatorii de credite bugetare terţiari.