Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, manifestate între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.
Concret, cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, apărare naţională, ordine publică, acţiuni economice etc.
Pentru a defini mai clar conceptul de cheltuieli publice, este utilă o paralelă între cheltuielile pentru bunuri şi servicii private şi cheltuielile pentru bunuri şi servicii publice. Pentru cheltuielile private sunt specifice următoarele aspecte:
- asigură satisfacerea unor preferinţe individuale, având la bază opţiunea individuală;
- privesc plăţi efectuate pentru a obţine în schimb bunuri şi servicii;
- mărimea lor depinde de înclinaţia individuală spre consum a membrilor societăţii;
- sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor şi serviciilor, care cunoaşte preţul plătit.
Spre deosebire de cheltuielile private, cheltuielile publice:
- urmăresc satisfacerea unor preferinţe colective, stabilite pe baza opţiunilor colective (se consideră că există un anumit grad de omogenitate a preferinţelor);
- privesc finanţarea de bunuri şi servicii publice, dar şi transferuri în scopul redistribuirii veniturilor în societate;
- mărimea lor depinde de numeroşi factori, cum sunt: înclinaţia populaţiei spre consumul de bunuri şi servicii publice; potenţialul economic al ţării respective; ideologia partidelor aflate la putere; gradul de consimţire la plata impozitelor etc.;
- sunt efectuate de un intermediar - statul, beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice neputând să facă o legătură directă între contribuţia lor la aceste cheltuieli (impozitele plătite) şi beneficiile obţinute din consumuarea bunurilor şi serviciilor publice; altfel spus, beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice nu cunosc preţul plătit pentru accesul la consumul unui anumit bun sau serviciu public.
Pe baza acestor precizări, cheltuielile publice se pot defini ca acţiunile care stabilesc obligaţii ce vor avea drept rezultat plăţi imediate sau viitoare, care au ca sursă de finanţare veniturile publice şi în special veniturile fiscale.
Această definiţie scoate în evidenţă rolul de alocator de resurse al sectorului public; acesta, folosind veniturile din impozite şi taxe colectate de la contribuabili, acţionează pentru a satisface cererile de politici publice, prin efectuarea de cheltuieli publice. De aici rezultă că mărimea şi structura cheltuielilor publice depind, pe de o parte, de politicile publice promovate de puterile publice şi, pe de altă parte, de nivelul resurselor, care includ, în principal, veniturile fiscale şi creditul public.
În prezent, cheltuielile publice sunt foarte diversificate. Unele se manifestă direct, prin finanţarea de către stat a instituţiilor publice pentru ca acestea să poată funcţiona. Altele influenţează direct mediul economico-social, constituind instrumente ale politicii de transformare a mediului respectiv în sensul ameliorării lui. Fiind folosite ca instrumente de intervenţie, cheltuielile publice trebuie analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci şi din punctul de vedere al influenţei pe care o pot avea asupra procesului general al repartiţiei sociale.
Conţinutul economic al cheltuielilor publice este strâns legat de destinaţia acestora. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli cu administraţia generală, plata dobânzilor la împrumuturi ş.a.), iar altele reprezintă doar o avansare de produs intern brut, reflectând participarea statului la finanţarea formării 118 brute de capital, atât în sfera producţiei materiale, cât şi în sfera nematerială (echipamente de investiţii, construcţia de drumuri, poduri, aeroporturi etc.).
Complexitatea funcţiilor statului contemporan, precum şi creşterea rolului intervenţionist al acestuia influenţează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile publice şi viaţa economico-socială a fiecărei ţări.
Între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare există o deosebire, corespunzător sferei de cuprindere a celor două noţiuni. Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor publice care se acoperă fie de la buget (central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor, pe seama veniturilor obţinute de acestea. Cheltuielile bugetare se referă doar la cheltuielile care se acoperă din bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul asigurărilor sociale de stat. Astfel, sfera cheltuielilor publice este mai cuprinzătoare, incluzându-le pe cele bugetare. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt, în acelaşi timp, şi cheltuieli bugetare.