De-a lungul anilor, numeroşi economişti (începând cu Adam Smith şi David Ricardo) au efectuat studii şi cercetări în domeniul finanţelor, sporind volumul cunoştinţelor, formulând principii, stabilind raporturi de cauzalitate între diverse fenomene, identificând 18
legităţile existente etc. În prezent, este unanim recunoscut caracterul ştiinţific al finanţelor. Finanţele publice reprezintă o ştiinţă, o ramură a ştiinţelor economice care se ocupă cu studiul relaţiilor apărute în procesul de mobilizare şi repartizare a resurselor necesare statului, în formă bănească.
Se poate spune că ştiinţa finanţelor publice este o ştiinţă relativ nouă, aria sa specifică de studiu conturându-se abia la mijlocul secolului al XIX-lea. Este necesar ca obiectul de studiu al finanţelor publice să ia în considerare, într-o strânsă interdependenţă, trebuinţele şi preferinţele omului, determinările sociale ale acestuia, precum şi factorul politic. Evoluţia societăţii a determinat ca, în secolul al XX-lea, finanţele publice să se confrunte cu situaţii noi şi complexe: crize economice de mare amploare, extinderea democraţiei şi a drepturilor omului, revendicări sociale ample, migraţia capitalului şi a forţei de muncă etc.
Ca ramură a ştiinţei economice, finanţele publice se ocupă cu „identificarea şi evaluarea mijloacelor şi efectelor privitoare la politicile financiare ale guvernului. Ea încearcă să analizeze efectele fiscalităţii şi cheltuielilor publice asupra situaţiei economice a indivizilor şi organizaţiilor şi să examineze impactul lor asupra economiei ca întreg. Ea este preocupată de asemenea de examinarea eficacităţii măsurilor cuprinse în politici direcţionate asupra anumitor obiective şi de dezvoltarea tehnicilor şi procedurilor prin care această eficacitate să crească” (Graham Bannock, R.E. Baxter & Evan Davis, Dictionary of Economics, Penguin Books, 1992).
Finanţele publice constituie o ramură a ştiinţelor economice şi au ca obiect de studiu, în principal:
- modalităţile de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a veniturilor cu caracter nefiscal;
- metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice;
- modalităţile de echilibrare a diverselor categorii de bugete;
- relaţiile economice care se formează în procesul constituirii şi repartizării fondurilor publice;
- plasarea şi rambursarea creditelor publice;
- organizarea şi efectuarea controlului financiar de către diverse organe de stat;
- politica fiscală şi bugetară promovată de stat.
Finanţele publice reprezintă o disciplină de graniţă, interferându- se pregnant cu: economia politică, economiile de ramură, alte discipline cu profil monetar şi financiar, dreptul administrativ şi cel constituţional, managementul, precum şi cu alte discipline cu profil social şi politic. Privitor la caracterul politic al ştiinţei finanţelor publice, acesta este dat de faptul că obiectivele colective ce trebuie satisfăcute şi cheltuielile publice pentru atingerea acestor obiective (activitatea financiară) nu există în afara organizării politice.