Administrație publică

Prin sistemul asigurărilor sociale de stat se practică diverse forme de protecţie a cetăţenilor; principalele forme sunt: pensiile, trimiterile la tratament balnear şi odihnă; indemnizaţiile şi ajutoarele; ajutorul în caz de şomaj; alocaţia de sprijin; ajutorul de integrare profesională şi alte cheltuieli.

1. Pensiile constituie principala formă de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale. Sunt drepturi băneşti lunare ce se acordă per­soanelor care îşi încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de vârstă sau invalidităţii, copiilor urmaşi până la o anumită vârstă şi soţului supravieţuitor având calitatea de urmaş, în vederea asigurării unor condiţii decente de viaţă.

În ţara noastră, prin asigurările sociale de stat se acordă urmă­toarele pensii:

• pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă;
• pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală profesională;
• pensia pentru pierderea capacităţii de muncă în afara procesului de muncă;
• pensia de urmaş;
• pensia suplimentară.

Acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă necesită îndeplinirea cumulativă a două condiţii: persoana să fi împlinit vârsta la care se consideră că nu mai există capacitatea normală de muncă şi să aibă o anumită vechime în muncă (vârsta şi vechimea fiind diferenţiate în funcţie de sex, domeniul de activitate ş.a.).

Pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau boală profesională (invaliditate) se acordă persoanelor încadrate în muncă şi care, din cauza unor accidente de muncă survenite în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu ori datorită bolilor profesionale sau tuberculozei, şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Accidentul de muncă se asimilează şi cu cel survenit în timpul deplasării la şi de la locul de muncă şi pe traseul normal necesar acestei deplasări. Invaliditatea reprezintă pier­derea totală sau parţială a capacităţii de muncă, în mod definitiv sau pe o mare durată de timp. In raport cu pierderea capacităţii de muncă, există trei grade de invaliditate; încadrarea în oricare dintre acestea are loc ţinându-se seama de criterii cum sunt: natura, gravitatea, particulari­tăţile şi evoluţia bolii; posibilităţile de recuperare a capacităţii de muncă în raport cu natura muncii prestate; elementele care pot duce la agrava­rea bolii în cazul continuării activităţii.

Pensia pentru pierderea capacităţii de muncă în afara procesului de muncă (invaliditate) se acordă persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă, total sau parţial, din cauza unor accidente care au avut loc în afara procesului de muncă sau a unor boli obişnuite. Pensia se acordă persoanelor încadrate în muncă, şomerilor, celor care îndeplinesc obligaţii militare, existând condiţia ca persoanele în cauză să aibă o vechime minimă în muncă diferenţiată în raport cu vârsta şi sexul solicitantului. Şi în cazul acestui tip de pensie, se prevăd trei grade de invaliditate, în funcţie de gravitatea acesteia.

Pensia de urmaş se acordă copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă la data decesului persoana respectivă întrunea condiţiile pentru obţine­rea pensiei. Pensia de urmaş a soţiei supravieţuitoare se acordă în cazul îndeplinirii unor condiţii legate de vârstă, durată a căsătoriei, numărul copiilor rezultaţi din căsătorie, capacitatea de muncă şi se acordă doar în cazul în care soţia supravieţuitoare nu se recăsătoreşte. Copiii au dreptul la pensie de urmaş până la vârsta de 16 ani, iar dacă îşi continuă studiile, dreptul se prelungeşte până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Pensia suplimentară a fost instituită în ţara noastră în anul 1967 şi are la bază principiul mutualităţii între persoanele asigurate. Această pensie se acordă pensionarilor de asigurări sociale şi pensionarilor urmaşi, dacă pensionarii şi susţinătorii decedaţi au contribuit în timpul activităţii lor la alimentarea fondului bănesc destinat acestui scop. Cuantumul pensiei suplimentare depinde de timpul cât s-a plătit contri­buţia, de mărimea contribuţiei şi nivelul salariului mediu tarifar lunar şi al veniturilor salariale.

• Trimiterile la tratament şi odihnă reprezintă o altă formă de ocrotire a cetăţenilor prin asigurările sociale de stat, având un rol important în prevenirea îmbolnăvirilor şi refacerea sănătăţii. Trimiterile la odihnă şi tratament au loc pe baza prescripţiilor medicale, acordându-se prioritate celor care lucrează în condiţii foarte grele sau vătămătoare, celor suferinzi de boli cronice sau profesionale, invalizilor şi celor cu familii numeroase.

1. Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale. Această formă de ocrotire a cetăţenilor se concretizează în următoarele modalităţi:

• indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii;
• indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă;
• indemnizaţia în caz de maternitate;
• indemnizaţia de naştere;
• indemnizaţia pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani;
• ajutorul în caz de deces.

1. Ajutorul de şomaj constituie o formă importantă de protecţie socială, constând într-o sumă de bani care se stabileşte şi se acordă lunar, pe o perioadă determinată, diferenţiat pe categorii de persoane şi vechime în muncă, cu luarea în considerare a salariului minim pe economie indexat sau a ultimului salariu tarifar avut, în scopul asigurării condiţiilor materiale pentru persoanele apte de muncă, dar cărora le-a încetat contractul de muncă. Ajutorul de şomaj se acordă în vederea reintegrării profesionale prin calificare, recalificare şi perfecţionare a şomerilor, precum şi tinerilor care nu pot fi încadraţi în muncă.

Ajutorul de şomaj se plăteşte pe o durată de cel mult 270 de zile calendaristice. Dacă în această perioadă direcţiile de muncă şi protecţie socială organizează cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de pregătire profesională, şomerii sunt obligaţi să le urmeze.

• Alocaţia de sprijin se acordă persoanelor lipsite de mijloace de întreţinere pe o perioadă de maximum 18 luni de la expirarea perioadei de acordare a ajutorului de şomaj sau a ajutorului de integrare profesio­nală. Se consideră a fi lipsite de mijloace de întreţinere persoanele care întrunesc cumulativ următoarele condiţii: nu deţin împreună cu membrii familiei terenuri agricole şi nu realizează împreună cu membrii familiei un venit mediu lunar pe membru de familie de cel mult 60% din salariul de bază minim brut pe ţară, impozitat.

1. Ajutorul de integrare profesională se plăteşte la cererea per­soanelor îndreptăţite pentru o perioadă de maximum 270 de zile. Dacă, în această perioadă, direcţiile de muncă şi protecţie socială organizează cursuri de calificare, recalificare sau alte forme de pregătire profe­sională, beneficiarii ajutorului de integrare profesională sunt obligaţi să le urmeze.