Pin It

Deciziile referitoare la cheltuielile publice şi veniturile fiscale fac parte din categoria deciziilor bugetare şi au o importanţă deosebită în cadrul procesului bugetar. Deciziile bugetare sunt de mai multe tipuri şi privesc diverse aspecte, aparent separate între ele, dar aflate într-o strânsă interdependenţă. Deciziile bugetare se referă la: a) desfă­şurarea procesului bugetar; b) procurarea resurselor bugetare; c) des- 40 tinaţia cheltuielilor publice; d) păstrarea echilibrul bugetar; e) execuţia bugetului.

  • Modul de derulare a procesului bugetar presupune luarea unor decizii legate de aspecte cum sunt:
  • alegerea participanţilor la discuţiile despre buget;
  • stabilirea şi delimitarea atribuţiilor ordonatorilor de credite (conducătorii instituţiilor publice) comparativ cu atribuţiile Ministe­rului Finanţelor Publice;
  • desemnarea importanţei şi influenţei pe care o manifestă grupurile de interese la elaborarea bugetului;
  • divizarea activităţilor în cadrul procesului bugetar şi adoptarea deciziilor corespunzătoare etapei parcurse.

Având în vedere importanţa şi complexitatea procesului bugetar şi a fazelor sale, acestea sunt prezentate mai detaliat într-un capitol separat al acestei teme.

  1. În privinţa veniturilor fiscale, deciziile au la bază estimările tehnice ale veniturilor ce pot fi mobilizate în anul următor, cu luarea în considerare a ambelor variante: modificarea sau menţinerea nivelului şi tipurilor de impozite. Principalele probleme care se analizează sunt:
  • care vor fi sursele de impozitare şi ponderea acestora la for­marea veniturilor statului;
  • care va fi impactul stabilirii impozitelor asupra claselor şi cate­goriilor sociale, asupra populaţiei în general, precum şi asupra dez­voltării economice în plan teritorial;
  • care va fi tendinţa impozitelor: creştere, menţinere sau scădere;
  • dacă se vor acorda facilităţi fiscale, în ce cuantum, în ce scop şi cine va beneficia de acestea;
  • care va fi mărimea presiunii fiscale şi cum va fi ea suportată de populaţie şi agenţii economici.

Deciziile adoptate în planul veniturilor fiscale trebuie să ţină seama, pe de o parte, de caracterul limitat al resurselor financiare publice şi, pe de altă parte, de sensibilitatea perceperii impozitelor în funcţie de mediul economic şi social.

Veniturile fiscale sunt planificate după criterii legate de funcţiile pe care le îndeplineşte fiscalitatea: finanţarea cheltuielilor publice, redistribuirea veniturilor şi averilor, stimularea diferitelor comporta­mente şi iniţiative economice etc.

 În procesul de planificare a veniturilor fiscale se ţine seama de probleme ca:

  • mărimea absolută a acestora, care depinde de variabile cum sunt: starea economiei naţionale, capacitatea contributivă a plătitorilor de impozite, eficienţa aparatului fiscal ş.a.;
  • structura impozitelor: raportul dintre impozitele directe şi cele indirecte, precum şi dintre impozitele din cadrul acestor grupe;
  • eventualele efecte nedorite (aşa-numitele „efecte perverse”) care se pot produce în urma unei anumite creşteri a impozitelor (des­curajarea interesului pentru muncă, economisire şi investire ş.a.).
  1. În domeniul cheltuielilor publice, deciziile vizează opţiuni cum sunt:
  • care programe urmează a se finanţa şi la ce nivel;
  • care vor fi principalii beneficiari ai programelor alese;
  • ce interese vor fi protejate prin intermediul cheltuielilor pu­blice etc.

Cheltuielile publice sunt planificate pe funcţii (învăţământ, sănă­tate, apărare naţională, ordine publică, acţiuni economice etc.) şi pe categorii economice (cheltuieli curente şi de capital). La planificarea cheltuielilor, decidenţii au în vedere obiectivele strategice privind politica economico-socială a statului, precum şi conjunctura econo­mică internă şi externă. Proiecţia cheltuielilor publice trebuie să se încadreze în limitele care decurg din politica financiară a statului. Deciziile privind planificarea cheltuielilor publice sunt luate, pe de o parte, pe baza prognozei privind efectele diverselor politici în perioada următoare şi, pe de altă parte, în legătură cu solicitările de bunuri şi servicii publice în limita resurselor disponibile în economie.

  • Deciziile în domeniul echilibrului bugetar au în vedere cele trei variante în care se poate încheia bugetul: echilibrat, excedentar sau deficitar. Managementul financiar la nivel macroeconomic se confrun­tă cu o serie de probleme, printre care:
  • cum trebuie să se obţină echilibrul: prin creşterea veniturilor, prin reducerea cheltuielilor sau prin ambele modalităţi;
  • dacă este necesară, oportună şi eficientă contractarea de împru­muturi publice, interne şi/sau externe şi în ce cuantum;
  • cum vor fi soluţionate deficitele bugetare, existente sau viitoare;
  • În perioada de execuţie a bugetului, procesul bugetar nu se derulează de la sine, ci ridică, în continuare, decidenţilor o serie de probleme, legate de:
  • mărimea diferenţei dintre veniturile/cheltuielile aprobate şi cele efective;
  • motivarea apariţiei acestor diferenţe;
  • rezolvarea concretă a acestor diferenţe, prin rectificări bugetare în cursul anului, după aprobarea legii bugetului de stat.

Evaluarea propriu-zisă a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat se poate realiza prin diverse metode, prezentate în continuare.