În ţara noastră, începând din anul 1991, bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmeşte separat de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament odată cu acesta, ceea ce îi conferă autonomie deplină. Până în anul 1990, bugetul asigurărilor sociale era o parte componentă a bugetului de stat, constituind un capitol distinct al aşa-numitului „buget republican”. Elaborarea şi execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat separat de bugetul central (bugetul de stat) constituie o realizare importantă faţă de practica din perioada precedentă, deoarece permite ca resursele acestuia să fie utilizate integral pentru ocrotirea cetăţenilor, eventualele excedente urmând să fie reportate în anii următori. Veniturile care se cuprind în acest buget nu pot fi utilizate pentru alte cheltuieli bugetare decât pentru cele pentru care sunt repartizate prin prevederile bugetului respectiv. Totodată, organelor asigurărilor sociale de stat le revine obligaţia fermă de a urmări modul de stabilire şi de încasare a veniturilor sale, pentru a fi posibilă plata pensiilor, ajutoarelor şi a celorlalte cheltuieli prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă (deoarece salariaţii, agenţii economici şi instituţiile calculează şi achită contribuţiile pentru asigurări sociale în funcţie de aceste venituri), precum şi de cota stabilită a se aplica. Creşterea veniturilor personalului în condiţiile în care cotele rămân neschimbate este în măsură să contribuie la sporirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat fără a distorsiona comportamentul angajaţilor şi angajatorilor (în sensul creşterii rezistenţei la plata contribuţiei datorate).
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde la venituri sume provenind din:
- contribuţia pentru asigurările sociale de stat;
- contribuţia pentru asigurările sociale datorate de unităţile particulare bazate pe liberă iniţiativă;
- contribuţia parţială a personalului salariat şi a pensionarilor pentru obţinerea biletelor de tratament balnear şi odihnă;
- alte venituri (majorări şi amenzi aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor de asigurări sociale ş.a.);
- dobânzi pentru disponibilităţile din conturi;
- excedentul din anul anterior (dacă este cazul).
Contribuţiile pentru asigurările sociale de stat se plătesc lunar de
către agenţii economici cu capital de stat, mixt şi particular, instituţiile publice, întreprinderile micii industrii, asociaţiile cu scop lucrativ (pentru salariaţii lor), de către persoanele autorizate să desfăşoare o
98 activitate independentă, precum şi de către persoanele fizice care angajează personal casnic sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari.
Nivelul cotelor contribuţiilor pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat este determinat de următorii factori principali: importanţa ramurii economice sau a domeniului de activitate; gradul de periculozitate şi toxicitate în care se prestează munca; mărimea salariilor; formele concrete de ocrotire a personalului, pensionarilor şi a familiilor acestora ş.a.
Contribuţiile pentru asigurările sociale plătite de către agenţii economici exprimă relaţii economice, al căror izvor de formare îl constituie munca prestată de lucrătorii respectivi. În cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat, contribuţia pentru asigurările sociale deţine partea cea mai importantă, reprezentând peste 95% din total.
Contribuţiile pentru asigurările sociale se calculează asupra fondului total de salarii, cuprinzând:
- salariile tarifare ale personalului unităţilor economice (angajat permanent, temporar sau ziler);
- drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare;
- salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producţie pentru a urma o şcoală profesională şi cele care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în producţie;
- onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate;
- sporurile de salarii (pentru vechimea în muncă, pentru condiţii nocive sau periculoase de muncă, pentru munca prestată suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte ş.a.);
- indemnizaţiile de conducere;
- sumele prevăzute a se acorda din fondul de participare a personalului la profitul întreprinderii;
- drepturile băneşti ce se acordă personalului în perioada de timp cât îndeplineşte diferite obligaţii de stat şi obşteşti;
- premiile prevăzute a se acorda personalului în cursul anului (pentru realizări deosebite, pentru economii la materiale, energie, forţă de muncă).
Agenţii economici includ contribuţiile pentru asigurări sociale în costurile produselor, lucrărilor sau în tarifele serviciilor. Pentru instituţiile publice, sumele necesare achitării contribuţiilor de asigurări sociale sunt alocate din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz.
Contribuţiile pentru asigurările sociale datorate de unităţile particulare bazate pe libera iniţiativă se plătesc de către patronii micilor întreprinderi, salariaţii acestora, membrii asociaţiilor familiale, membrii asociaţiilor cu scop lucrativ, precum şi de către persoanele care desfăşoară o activitate independentă autorizată. Baza de calcul o constituie salariul fix, care, împreună cu drepturile ce se acordă prin asigurările sociale de stat, se stabilesc în contractul de muncă. Contribuţia se calculează prin aplicarea unei cote asupra salariului fix, inclusiv impozitul aferent acestuia. Calcularea contribuţiei şi depunerea documentelor de virare la bugetul asigurărilor sociale de stat se efectuează lunar, odată cu plata chenzinei a doua a salariilor.
Contribuţiile salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament şi odihnă se stabilesc diferenţiat, în funcţie de staţiune, sezon, profilul tratamentului, durata sejurului, categoria de confort, mărimea salariilor tarifare lunare sau cuantumul pensiei. Cuantumurile veniturilor provenind din aceste contribuţii sunt foarte reduse, reprezentând aproximativ 1% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.
Contribuţia pentru pensia suplimentară este o formă de participare a salariaţilor, cooperatorilor şi a altor persoane la alimentarea unui fond din care, la pensionare, pe lângă pensia de bază, se acordă şi o pensie suplimentară. Stabilirea acestei contribuţii are la bază principiul mutualităţii între angajaţii agenţilor economici şi instituţiilor. Contribuţia pentru pensia suplimentară se plăteşte de către toţi salariaţii cuprinşi în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de bază, la care se adaugă diversele sporuri temporare sau permanente. Bugetul asigurărilor sociale de stat se mai alimentează şi din alte venituri, cum sunt: sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori; restituirea subvenţiilor acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nefolosite; majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor pentru asigurări sociale; restituirea unor sume plătite din eroare, pensii neachitate şi prescrise, excedentul anului precedent care se reportează pe anul următor etc.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale se concretizează, în principal, în:
- pensiile plătite prin oficii de pensii sau prin întreprinderi;
- indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă;
- indemnizaţiile în caz de maternitate şi pentru îngrijirea copilului bolnav;
- indemnizaţiile pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani;
- ajutoarele sociale;
- acordarea biletelor de tratament balnear şi odihnă;
- cheltuielile cu plata ajutorului de şomaj, a alocaţiei de sprijin, a ajutorului de integrare profesională etc.
La partea finală, bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde diferenţa dintre venituri şi cheltuieli (excedent sau deficit).
Fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat se bazează pe prognoze anuale privind nivelul mediu al pensiilor, salariilor şi altori factori economici. În anii tranziţiei, evoluţia accentuată a inflaţiei şi şomajului a condus la modificări importante ale veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale, cu efecte nefavorabile (uneori imprevizibile) asupra echilibrului bugetar lunar şi anual.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi administrează de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Pentru înscrierea şi aprobarea cheltuielilor în buget, este necesar să se stabilească sursele din care acestea urmează să fie efectuate. Pe baza datelor proprii şi a celor primite de la direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, ministerul de resort elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul următor. Lucrările privind elaborarea proiectului încep din perioada iulie-august a anului anterior. Proiectul de buget al asigurărilor sociale (avizat de Ministerul Finanţelor Publice) se depune la Guvern pentru a fi examinat şi a i se aduce eventuale amendamente, după care se înaintează Parlamentului, până la 30 noiembrie, pentru dezbatere şi adoptare.
În cadrul Parlamentului, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat este analizat mai întâi de către comisiile permanente de buget-fi- nanţe ale celor două camere, urmărindu-se nivelul veniturilor şi cheltuielilor, precum şi implicaţiile în plan social, economic şi politic.
După votarea bugetului asigurărilor sociale de către Parlament, urmează faza execuţiei de casă, care constă în încasarea, păstrarea şi eliberarea resurselor în vederea efectuării cheltuielilor. Sub aspect teoretic-organizatoric, execuţia de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează prin sistemul de trezorerie sau prin sistemul bancar.
Pentru buna execuţie a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat este necesară intensificarea controlului exercitat de către direcţiile de muncă şi solidaritate socială asupra calculării corecte, virării integrale şi la timp de către plătitori (persoane fizice şi agenţi economici care utilizează munca salariată) a contribuţiei pentru asigurările sociale.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează pe baza creditelor bugetare care se repartizează direcţiilor de muncă şi solidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti. Creditele bugetare de asigurări sociale sunt administrate de către ordonatorii de credite bugetare.
Ordonatorul de credite bugetare este persoana împuternicită să îndeplinească o funcţie de conducere într-o instituţie de stat şi căreia i s-a conferit dreptul de a dispune de credite bugetare.
Creditul bugetar este suma anuală, prevăzută la partea de cheltuieli a bugetului, aprobată pentru efectuarea diferitelor cheltuieli cuprinse în subdiviziunile clasificaţiei bugetare (pensii, indemnizaţii etc.). Creditele bugetare se prevăd în buget cu destinaţii precise, sunt repartizate pe titulari şi nu pot fi depăşite.
Ordonatorii de credite sunt răspunzători de utilizarea creditelor bugetare, de realizarea veniturilor, de folosirea conform legii a sumelor primite de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc, de organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a dărilor de seamă contabile asupra execuţiei bugetare.