Definirea administraţiei publice în accepţiunea de activitate vizează ansamblul activităţilor de organizare a executării şi de executare în concret a legii, prin activităţi cu caracter dispozitiv şi prestator de servicii, în ideea satisfacerii exigenţelor de interes general ale comunităţii umane ce compune sistemul social.
Definirea administraţiei publice în sensul de sistem de elemente structurale presupune arătarea faptului că aceasta este constituită din ansamblul organelor şi instituţiilor administrative reunite într-un sistem unitar, prin intermediul cărora se realizează activităţile de organizare a executării şi de executare în concret a legii pe întregul teritoriu al ţării sau la nivelul colectivităţilor locale.
Organizarea şi conţinutul activităţii administraţiei publice, precum şi structura sistemului administraţiei publice sunt determinate de natura şi volumul atribuţiilor rezultate din obiectivele stabilite de puterea politică, „administraţia publică nefiind altceva decât un instrument cu ajutorul căruia statul urmăreşte realizarea interesului general al societăţii care l-a creat”[1]. În scopul îndeplinirii sarcinilor impuse administraţiei publice, statul constituie, prin organele abilitate, structuri administrative care sunt atent organizate, atât din punct de vedere funcţional, cât şi din punct de vedere teritorial.
Astfel, în vederea realizării sarcinilor din diferite domenii şi ramuri de activitate ale vieţii sociale, sunt înfiinţate structuri de specialitate, având o competenţă limitată la domeniul /sectorul respectiv; acesta este cazul ministerelor, altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale etc. Pe de altă parte, pentru îndeplinirea sarcinilor generale, statul organizează structuri administrative cu o competenţă generală, cum este Guvernul, la nivelul întregii ţări, sau consiliile judeţene şi consiliile locale, ce au de asemenea o competenţă generală în cadrul unităţii administrativ-teritoriale în care funcţionează.
În funcţie de teritoriul statal, sunt înfiinţate structuri ale sistemului administraţiei publice ce au menirea de a îndeplini sarcini de importanţă naţională, pe tot cuprinsul ţării, precum ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, sau structuri care să aducă la îndeplinire sarcini locale, precum consiliile judeţene şi consiliile locale.
Competenţa unei structuri a sistemului administraţiei publice este determinată de noţiunea de sarcină a administraţiei publice în ansamblul său, al cărei corolar pe plan juridic îl reprezintă noţiunea de „atribuţii”. Prin urmare, în ideea îndeplinirii sarcinilor din diversele domenii şi ramuri ale vieţii sociale, ce sunt de o importanţă naţională, prin intermediul organelor sale competente, puterea politică constituie organe de specialitate ale administraţiei publice, înzestrate cu o competenţă materială în domeniul/ramura de activitate pentru care au fost organizate şi cu o competenţă teritorială naţională, pe tot teritoriul statului. Aceste structuri ale sistemului administraţiei publice, dotate cu o competenţă materială de specialitate în domeniul/ramura de activitate pentru care au fost constituite, precum şi cu o competenţă teritorială naţională, sunt organizate fie în subordinea Guvernului, fie ca structuri autonome, ce au însă o anumită subordonare faţă de puterea legislativă.
Conform dispoziţiilor art.116 din Constituţia revizuită, administraţia publică centrală de specialitate este compusă din ministere şi alte organe de specialitate, care se pot organiza fie în subordinea Guvernului ori a ministerelor, fie ca autorităţi administrative autonome. Administraţia publică ministerială constituie însăşi activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a normelor juridice, prin intermediul unor acţiuni cu caracter preponderent dispozitiv, dar şi prestator, activitate întreprinsă pe domenii şi ramuri de activitate, pe întreg teritoriul naţional, de către structuri aflate în subordinea Guvernului, care alcătuiesc sistemul administraţiei publice ministeriale[2].
[1] Albu, E., Administraţia ministerială în România, Editura All Beck, Bucureşti 2004, p. 41
[2] Albu, E., Administraţia ministerială în România, Editura All Beck, Bucureşti 2004, p.42