Sistemul de guvernare este un sistem complex, dar ca orice sistem functioneaza dupa anumite legi, acestea fiind concepute pentru a nu aparea disfunctionalitati. Administratia publica este doar o parte a sistemului si se ghideaza dupa urmatoarele principii:
-respectarea legii ;
-lipsa disciminării şi tratamentului egal;
-proporţionalitatea;
-consecvenţa;
-obiectivitatea;
-imparţialitatea.
Respectarea minimală a acestora va garanta servicii publice administrative de o calitate superioară şi o mai bună informare şi implicare a comunităţii.
Relaţia administraţie publică – cetăţeni a fost întotdeauna una destul de controversată, ambele părti având destul de multe lucruri de reproşat una celeilalte.
Lipsa de profesionalism a funcţionarilor, birocraţia excesivă, corupţia care domneşte peste tot dar oficial nu există, mersul greoi al procedurilor administrative, lipsa de profesionalism în relaţiile cu publicul, aglomeraţia, confuziile sau erorile angajaţilor, lipsa de informare în randul publicului sunt în mare, problemele care intervin în aceasta relaţie administraţie-administraţi.
Nu trebuie neglijat nici aspectul financiar, procesul participativ solicitând efortul suplimentar al bugetelor publice. În situaţia în care culegerea, prelucrarea şi valorificarea informaţiilor nu se desfăşoară corect, având în vedere toate situaţiile care ar putea distorsiona reprezentarea reală a intereselor şi opţiunilor publice sau folosind metode sau procedee necorespunzătoare, această cheltuială s-ar putea dovedi chiar inutilă.
Cât priveşte autorităţile administraţiei publice care au datoria de a asigura cadrul favorizant practicilor participative, cel puţin două probleme se ridică: împovărarea sferei de atribuţii a acestora şi, în timp, favorizarea diminuării capacităţilor creative de decizie ale acestora şi a iniţiativei.
Transparenţa trebuie să devină o componenta esenţială a instituţiilor publice, ea este mai curând o prevedere a legii, distanţa dintre gradul actual de transparenţă al instituţiilor şi obiectivele fixate prin lege fiind destul de însemnată.
Lipsa transparenţei decizionale, alături de alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la încrederea scăzută a societăţii în forţa şi importanţa actelor normative. Absenţa consultărilor face ca normele să fie frecvent modificate sau înlocuite, lucru ce determină o accentuată instabilitate legislativă şi nu oferă siguranţa necesară cadrului legal existent în România.
De asemenea un alt efect al lipsei transparenţei decizionale în administraţia publică poate fi şi este în tara noastra, apariţia fenomenului de corupţie. Standardele de transparenţă în sectorul public, în sistemul administrativ trebuie accentuate. Transparenţa constituie una din premisele combaterii corupţiei.
Alte probleme ce apar sunt :
- se creează în general falsa impresie că participarea este permisă numai în anumite domenii ale vieţii sociale (de exemplu, la nivel local numai pentru cele de interes deosebit);
- faptul că domeniile consultării facultative nu sunt precis delimitate, apare întrebarea care sunt problemele cu privire la care nu se pot consulta public cetăţenii (credem că nu fac obiectul unei asemenea consultări decât chestiunile care sunt de competenţa autorităţii publice).
Practicile mai frecvente în materie au permis identificarea următoarelor forme de participare: forumuri şi organizaţii civile, reuniuni şi adunări publice, informare publică precisă, obiectivă şi suficientă, dezbateri, sesiuni de informare, comitete şi grupuri de discuţie, instituţiile de învăţământ, asociaţiile de cartier, grupuri defavorizate, anchetele publice (Franţa), audieri şi consultări publice (România).
A gasi solutii la partile negative ale aplicarii transparentei decizionale se dovedeste a fi dificil, de ajutor pot fi urmatoarele:
- a) reducerea cheltuielilor publice, combaterea birocraţiei şi a corupţiei la nivelul instituţiilor publice;
- b) creşterea gradului de transparenţă a modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice;
c) îmbunătăţirea accesului la informaţii şi servicii publice în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal şi liberul acces la informaţiile de interes public;
d) eliminarea contactului direct între funcţionarul de la ghiseu şi cetăţean sau agentul economic;
e) furnizarea de informaţii şi servicii publice de calitate prin intermediul mijloacelor electronice;
f) întărirea capacităţii administrative a instituţiilor publice de a-şi îndeplini rolul şi obiectivele şi de a asigura furnizarea, într-o maniera transparentă, de informaţii şi servicii publice;
g) promovarea colaborării dintre instituţiile publice pentru furnizarea de servicii publice prin mijloace electronice; - h) redefinirea relaţiei între cetăţean şi administraţia publică, respectiv între mediul de afaceri şi administraţia publică, în sensul facilitării accesului acestora la serviciile şi informaţiile publice, prin intermediul tehnologiei informaţiei;
- i) promovarea utilizării Internetului şi a tehnologiilor de vârf în cadrul instituţiilor publice.