Administraţia publică reprezintă o activitate de organizare a executării si executare in concret a legii prin intermediul instituţiilor abilitate în acest sens.Administraţia publică reprezintă o ştiinţă şi în acelaşi timp o artă, prin intermediul careia se duc la îndeplinire politicile statului. Guvernul îşi atinge obiectivele prin intermediul administraţiei publice deoarece aceasta traduce într-un mod concret cetaţeanului necesitatea aplicării dar şi respectării legii.Administraţia are structurii proprii prin intermediul cărora pune în aplicare prevederiile legii,şi a celorlalte acte normative.
Administraţia publică trebuie să fie mereu pregătită să desfăşoare acţiuni concrete cu efect direct şi imediat astfel încât să se poată evidenţia în faţa cetăţenilor,rezultatele nefiind în unele cazuri cele mai favorabile.Administraţia se află într-un continuu dialog cu grupurile sociale datorită problemelor existente la nivelul comunităţii în acest sens sunt instituţionalizate formele de consultare.
Transparenţa trebuie să devină o componenta esenţială a instituţiilor publice, ea este mai curând o prevedere a legii, distanţa dintre gradul actual de transparenţă al instituţiilor şi obiectivele fixate prin lege fiind destul de însemnată.
Potrivit legii, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate: să facă publice proiectele de acte normative, din oficiu şi la cerere, cu minim 30 de zile înainte de începerea procedurii de avizare şi adoptare; să organizeze dezbateri publice în cazul în care acest lucru a fost solicitat de către o asociaţie legal constituită sau de către o altă autoritate publică; să analizeze toate recomandările primite şi să ţină cont de acestea în formă finală a proiectului de act normativ[1].
La baza transparenţei decizionale în administraţia publică stau următoarele principii[2]: a)informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi asupra proiectelor de acte normative;
b)consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la iniţiativa autorităţilor publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
c)participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli:
-şedinţele autorităţilor şi instituţiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condiţiile legii;
-dezbaterile vor fi consemnate şi făcute publice;
-minutele acestor şedinţe vor fi înregistrate, arhivate şi făcute publice, în condiţiile legii.
Obiectivul transparenţei decizionale este acela de a obliga autorităţile administraţiei publice centrale cât şi locale să facă publice proiectele de reglementări înainte ca acestea să fie adoptate. Destinatarii reglementărilor, persoane fizice sau juridice, au posibilitatea de a formula sugestii şi recomandări cu privire la reglementările care le-au fost prezentate în stadiu de proiect. Sugestiile astfel formulate vor fi analizate de către autorităţile iniţiatoare care vor decide asupra necesităţii includerii în textul final al reglementărilor.
Beneficiile transparenţei decizionale sunt atât pentru administraţie cât şi pentru cetăţean. Astfel administraţia publică obţine gratuit informaţii suplimentare cu privire la sectoarele de activitate vizate de reglementările propuse şi înlătura anumite probleme de implementare, iar cetăţenii îşi pot adapta din timp activitatea la cerinţele ce urmează a fi impuse[3].
Transparenţa actului decizional şi participarea cetăţenilor la procesul de luare a deciziilor şi de elaborarea de acte normative, toate acestea determină un raport de cauzalitate prin care se urmăreşte sistemul şi modul de administrare la nivelul întregii administraţii publice.
Transparenţa are rolul de a preveni acţiunile care ameninţă integritatea publică (acte de corupţie) şi de a evalua performanţa administraţiei publice locale (capacitatea administrativă). Transparenţa activităţii administraţiei publice locale constituie regulă în toate etapele şi procedurile (premergătoare, concomitente şi ulterioare) deciziei administrative, confidenţialitatea fiind excepţia care se limitează la informaţia stabilită prin lege datorită nevoii protejării unor interese specifice domeniului siguranţei publice, prevenirii infracţiunilor, protejării monezii şi a creditului, a intimităţii.
[1] http://www.prefecturavalcea.ro/RAPORT%20LEGEA%2052%20ANUL%202006%20VALCEA.ppt
[2] Art. 2. din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica
(publicata in Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003)
[3]Etica si Transparenta in Administratia Publica, Profesor: Victor Alistar