Cooperarea intercomunală se referă la„dreptul comunelor şi a municipalităţilor, realizat în procesul exercitării competenţelor lor, de a coopera în cadrul unor struc- turi specifice şi de a se asocia cu alte comune pentru realizarea sarcinilor de interes comun”.6 Dreptul autorităţilor publice locale de a coopera este recunoscut şi în Carta Europeană a Autonomiei Locale.
În ţările europene membre ale Consiliului Europei, practica cooperării inter- comunitare este tot mai răspîndită şi este motivată de necesitatea gestionării mai eficiente a resureselor locale şi de creşterea capacităţilor administrative de prestare a serviciilor publice locale, or acest tip de cooperare facilitează dezvoltarea econo- mică prin reducerea costurilor medii per beneficiar şi permite comunităţilor să facă faţă cererii crescînde de servicii publice în limitele resureselor disponibile. De cele mai dese ori, dezideratul de atragere a fondurilor europene a favorizat dezvoltarea relaţiilor de cooperare intercomunitară.
De obicei, relaţii de cooperare intercomunitare sînt stabilite pentru prestarea unor servicii locale sau rezolvarea unor probleme comune ale comunităţilor locale ce ţin de colectarea deşeurilor; transportul public; planificarea teritorială, gestionarea spaţiilor publice, cimitirelor şi spaţiilor verzi, prestarea serviciilor sociale (îngrijirea po- pulaţiei în etate, a persoanelor cu handicap, protecţia copiilor etc); alimentarea cu apă şi canalizarea; drumurile; protecţia împotriva incendiilor; locuinţele sociale.
Cadrul legal din RM permite cooperarea intercomunitară, care poate fi formali- zată în cadrul societăţilor pe acţiuni, societăţilor cu răspundere limitată, instituţiilor publice, grupurilor financiar-industriale, parcurilor industriale; precum şi concesio- narea serviciilor publice.