Diversitatea modalităţilor de comunicare se evidenţiază potrivit criteriilor de clasificare :
- după modalitatea de transmitere a mesajului:
- comunicare directă - prin intermediul cuvântului, gestului, mimica (mijloc primar);
- comunicare indirectă - prin intermediul tehnicilor secundare, scriere, tipărire, cablu, sisteme grafice.
În funcţie de tehnica folosită, comunicarea este:
- imprimată (presă, cărţi, afişe, reviste, etc.);
- înregistrată (filme, disc, CD, bandă);
- prin fir (telefon, telegraf, prin cablu, fibră optică, internet);
- prin radio TV.
- după conţinutul comunicării:
- comunicarea verbală;
- comunicarea nonverbală;
- comunicarea paraverbală.
- după misiunea, competenţa instituţiilor administraţiei publice:
-punerea la dispoziţie a datelor publice presupune comunicarea şi difuzarea informaţiilor generale prin canale specifice: afişe, monitoare oficiale, buletine oficiale proprii, anuare statistice, publicaţii, bilanţuri, etc., accesul la informaţie, comercializarea datelor publice prin punerea la dispoziţia cetăţenilor a datelor şi informaţiilor adunate, stocate de instituţii (contra cost);
- relaţia serviciilor publice cu utilizatorii în cazuri determinate, dialogul şi asistenţa din partea instituţiilor publice sunt necesare pentru stabilirea relaţiilor dintre serviciul public şi utilizator (cetăţeni);
- promovarea serviciilor asigurate publicului prin intermediul mijloacelor de publicitate şi a relaţiilor publice;
- campanii de informare de interes general - în domeniul social, umanitar, educaţie;
- comunicarea instituţională (valorizarea) prezentarea rezultatelor afirmarea identităţiişi imaginii instituţiei.
- după nivelul instituţiei publice la care are loc procesul de comunicare:
- comunicare guvernamentală; -comunicare ministerială;
-comunicare locală - judeţeană, municipală, comunală.
Privită la nivel organizaţional, administraţia publică nu poate să nu se supună studiului procesului de comunicare, ea reprezentând prin natura activităţii sale, un amplu proces de comunicare.
Ca şi în cazul organizaţiilor private, administraţia publică are două componente: o organizaţie procesuală şi una structurală.
Sub aspect procesual, vom identifica cu privire la instituţiile, autorităţile publice, obiectivele, funcţiile, sarcinile, activiăţile, atribuţiile, în timp ce sub aspect structural regăsim: postul, funcţia publică, funcţia politică, compartimentul, serviciul, direcţia, relaţiile organizatorice, relaţiile administrative, ponderea ierarhică, nivelul ierarhic. Aşadar, administraţia publică locală este sub aspectul procesului de comunicare structurată sub toate aspectele informaţionale, asigurând sistemul de relaţii procesuale care să permită comunicarea internă şi externă eficientă. Un rol important în transmiterea informaţiilor în administraţia publică îl reprezintă sistemele informaţionale automate de relaţii cu publicul, echipamente electronice care furnizează informaţii generale, cetăţenilor interesaţi, reducând timpul de aşteptare pentru obţinerea unui răspuns.