Pe parcursul multor secole, în Moldova s-au îmbinat diferite varian ale modelului „imperial": pînă în sec. XVIII a dominat un amestec al li din variantele bizantină şi tătară. Mai tîrziu, lui i s-au adăugat elemente din absolutismul european, adică ale variantei „semiimperiale". Dar începînd cu sec. XIX, mai ales din a doua jumătate, au început să se dezvolte : unele elemente ale modelului birocraţiei raţionale. Luat în ansamblu modelul imperial al serviciului de stat a predominat pînă în anul 1941, ia în perioada sovietică i s-a dat un nou impuls puternic: a fost creat sistemul sovietic administrativ de comandă.
Sistemul dat era orientat spre centralizarea executivă a puterii de stat şi slăbirea bazelor democratice şi de autoadministrare a localităţilor. Se creea impresia că sistemul de autoadministrare prin comandă uneori parcă se îneca în propria sa putere. Eficienţa imediată a „stimulării" administraţie sovietice prin presiune a fost demonstrată destul de evident, mai ales, în primele decenii după cel de-al doilea război mondial. Foarte curînd, pe teritoriul Moldovei rolul sovietelor a fost minimalizat considerabil, democraţia sistemului sovietic s-a deformat şi purta un caracter formal, iar adevăraţii stăpîni ai situaţiei erau organele executive, puternicul aparat administrativ-birocratic, condus de comunişti. Aşa a fost pînă în anul 1991 - anul dobîndirii independenţei Republicii Moldova.