Construirea şi modernizarea infrastructurii, construirea unui spital, a unei biblioteci, a unei case de cultură, construirea unor staţii de pompare a apei, precum şi a altor obiective de interes pentru comunitate implică un efort investiţional din partea statului, reprezentat de administraţia centrală sau locală, precum şi de instituţiile publice prin care acestea îşi desfăşoară activitatea.
Participarea statului la realizarea acestor obiective este dată de faptul ca un agent economic privat este interesat de obţinerea de câştiguri, dacă se poate într-un termen cât mai scurt, pentru a-şi putea amortiza investiţia. Obiectivele de investiţii amintite mai sus nu produc întotdeauna rentabilitatea aşteptată de un investitor privat sau se poate ajunge la situaţia ca agentul economic sa nu recupereze capitalul investit.
Un alt motiv pentru care statul realizează aceste investiţii este dat şi de faptul că rentabilitatea urmărită de stat nu este doar o rentabilitate economică, ci şi una socială. Câştigul realizat ca urmare a unei investiţii publice nu trebuie urmărit numai sub forma fluxurile financiare pozitive generate, ci şi sub forma avantajelor sociale sau de alta natură de care beneficiază contribuabilii.
Pentru ca o instituţie publică sa realizeze o investiţie trebuie ca aceasta sa fie caracterizata prin rezonabilitate (existenţa logicii în realizarea proiectului de investiţii) şi fezabilitate. „Aceste judecăţi trebuie făcute cu referire la consecinţele politice, juridice, economice, financiare, sociale, comerciale, tehnice, de mediu şi instituţionale”[1].
Doar simpla enumerare a consecinţelor care trebuie urmărite ne arată ca un proiect de investiţii realizat de o instituţie publică are obiective diferite şi un mod diferit de evaluare faţă de un proiect de investiţii realizat de o persoană sau entitate privată.
Un proiect de investiţii poate fi ales sau respins din considerente politice (corespunde/nu corespunde liniilor generale ale politicii duse de autorităţi, este sau nu impus de un grup de presiune etc.) chiar dacă el îndeplineşte/nu îndeplineşte condiţiile de fezabilitate economice, sociale, financiare etc.
De asemenea, pentru realizarea unui proiect de investiţii trebuie sa fie îndeplinite condiţiile legale referitoare la legitimitatea realizării lui, la legitimitatea procurării surselor de finanţare.
Din punct de vedere economic un proiect de investiţii realizat de o instituţie publică, pentru a fi fezabil trebuie sa acopere cheltuielile presupuse de realizarea lui şi menţinerea sa în funcţiune prin avantajele pe care le realizează. Trebuie menţionat ca nu se urmăreşte acoperirea cheltuielilor efectuate prin veniturile realizate de instituţia publica, ci se consideră ca un proiect este fezabil economic dacă sunt acoperite cheltuielile prin veniturile (sau mai bine spus avantajele) realizate de stat sau de terţi. Se desprinde concluzia ca analiza economică a fezabilităţii unui proiect se concentrează asupra efectului economic realizat de societate în ansamblul ei, nu numai a entităţii implementatoare.
Un proiect de investiţii trebuie privit de instituţia publică şi din punct de vedere financiar, deoarece de multe ori cheltuielile cad în sarcina instituţiei publice, iar veniturile sunt realizate de o alta entitate sau de alte entităţi. Acest fapt implică o susţinere financiară din partea instituţiei publice, deci este nevoie de fonduri disponibile pentru investiţie.
Criteriul beneficiului social este, de asemenea, un criteriu de luat în seamă la realizarea unei investiţii. Dacă se doreşte construirea unui spital, a unei biblioteci, a unei şcoli, criteriul principal va fi cel social, aceste activităţi neurmărind neapărat realizarea unei fezabilităţi economice.
Factorul comercial în stabilirea fezabilităţii unui proiect de investiţii este dat de activităţile comerciale pe care le presupune derularea investiţiei: achiziţia de bunuri şi servicii, contractarea de lucrări, angajarea personalului, operaţiuni bancare etc.
Factorul tehnic în stabilirea fezabilităţii unui proiect de investiţii nu poate fi neglijat, orice obiectiv de investiţii trebuind sa îndeplinească anumite cerinţe de ordin tehnic. Proiectarea tehnică a unei investiţii este importantă, deoarece ea poate duce la o creştere a costurilor peste varianta optimă (dacă este supraevaluat tehnic) sau poate duce la nişte costuri ulterioare cu întreţinerea, funcţionarea şi reparaţiile ridicate (dacă este subevaluat tehnic).
Factorul instituţional se referă la aria de competenţă a instituţiei publice. Pentru ca o instituţie publică sa realizeze o investiţie fezabilă din punct de vedere instituţional trebuie ca ea sa îşi desfăşoare activitatea în domeniul respectiv sau sa aibă angajat personal cu specializarea necesara. Dacă se doreşte construirea unei secţii de stomatologie este necesar ca instituţia publică beneficiară a acestei investiţii sa dispună de personal specializat în acest domeniu (sau sa angajeze personal), în caz contrar, investiţia nejustificându-şi existenţa.
Un alt factor de care trebuie sa se ţină seama în realizarea unui proiect de investiţii este mediul. Investiţia trebuie sa îndeplinească anumite condiţii pentru încadrarea în anumite norme de poluare, condiţii de aspect fizic etc.
Vom considera un exemplu de investiţie: un consiliu local doreşte repararea unui pod care lega două localităţi din jurisdicţie şi care a fost rupt de o revărsare de ape.
Politica dusă de stat la momentul respectiv este axată pe domeniul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei care locuieşte în zona rurală.
De asemenea, există un puternic lobii pentru construirea acestui pod.
Consiliul local a obţinut toate avizele pentru construirea podului. De asemenea, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru procurarea resurselor, pentru achiziţia materialelor necesare, pentru încheierea contractului cu prestatorul de servicii.
Pentru fundamentarea proiectului de fezabilitate vom folosi preţurile constante, deoarece analiza economică nu se preocupă de valoarea banilor, ci de valoarea reală a bunurilor şi serviciilor care se pot procura cu bani.
O persoană care doreşte sa se deplaseze între cele două localităţi în condiţiile inexistenţei podului va trebui sa folosească un drum ocolitor care duce la un consum de combustibil de 5 litri (am presupus ca deplasarea se face cu un mijloc de transport cu tracţiune mecanică, s-a luat un consum mediu).
Influenţa factorului financiar
Analiza financiară urmăreşte determinarea fezabilităţii proiectului de investiţii din punctul de vedere al finanţării. Pentru a realiza o analiză pertinentă din punct de vedere financiar este necesar să urmărim şi influenţa inflaţiei asupra proiectului de investiţii. De asemenea trebuie urmărite sursele de finanţare şi costul alocării lor (cost pentru procurarea unor surse de finanţare din împrumuturi sau pierderea de venituri ca urmare a alocării unor surse de finanţare în acest proiect în locul fructificării lor).
În cazul în care prin construirea podului se obţine reducerea timpului de parcurs pentru a ajunge la un spital sau la o şcoală, precum şi economisirea de timp de către diferite persoane, acest proiect poate fi acceptat din punct de vedere social. Problema care se pune în cazul factorului social este dacă acesta primează, cine va suporta costurile, deoarece după cum se observă din analiza financiara poate să apară o majorare a impozitelor suportată de toţi contribuabilii, nu numai de cei care beneficiază de pod din punct de vedere social.
Pe baza exemplului, care este simplificat, nu s-a ţinut cont de influenţa pe care o pot avea asupra proiectului diferite elemente, cum ar realizarea investiţiei într-un număr mai mare de ani, estimarea anumitor cheltuieli care pot să apară datorită nerespectării termenului de predare etc.
Pentru realizarea unui proiect de investiţii de către o instituţie publică se pleacă de la cerinţele prezentate anterior şi se aprobă investiţia sau se respinge. Dar, practica economică ne arată ca există situaţii în care sunt propuse spre realizare mai multe proiecte de investiţii dintre care doar o parte pot fi realizate (deoarece resursele pentru realizarea lor sunt limitate). Pentru alegerea investiţiei optime se poate apela la o serie de metode de evaluare:
„- analiza costuri-avantaje, cunoscută pe larg în literatură sub denumirea de analiza cost beneficiu;
- analiza cost-eficacitate, bazata pe un sens mai larg decât cel economic, atribuit avantajelor;
- metode multicriteriale”[2]
Analiza cost-beneficiu are la bază evaluarea proiectelor de investiţii pe baza raportului care există între costurile efectuate pentru realizarea investiţiei şi beneficiile estimate a se realiza.
[1] David C.Jones, Aspecte financiare fi economice ale planificării, pregătirii fi gestionarii, www.lga.ro
[2] vezi lulian Văcărel şi colectivul, Finanţe Publice, EDP, Bucureşti, 2000;