Cel dintai domnitor roman care se gandeste la o fixare,in scris a modului de desfasurare a ceremoniilor de la curte,intr-un corp unitar,numit condica,este Grigore Calimachi al Moldovei,in prima sa domnie.
Condica cuprinde,in detaliu,toate regulile protocolare ce trebuie respectate cu ocazia ceremoniilorlegate de instalarea domnitorului si la diferite sctivitati ale acestuia,un spatiu larg acordandu-se ceremonialului primirii dfiferitilor soli,in functie de importanta acestora.
In „Condica” este indicata si ierarhia precisa a dregatoriilor detinute de boieri si alti slujbasi,cu atributiile ,rolul si locul fiecaruia la diferite ceremonii,precum si organizarea ierahica a clerului.
Se acorda o atentie deosebita ,organizarii meselor si receptiilor,aratand prilejurile cand domnitorul le oferea:la instalare,la primirea unor soli,la anumite sarbatori religioase.
Asa cum arata Dan Simionescu in remarcabila sa carte „Literatura romaneasca de ceremonial”,opera lui Gheorgachi a devenit un „vademecum”pentru cei insarcinati cu organizarea ceremoniilor,sporirea importantei randuielilor protocolare in activitatea de la curte conducand la infiintarea in administratia interna domneasca a unui compartiment si a unei functii anume pentru conducerea acestui domeniu:logofetia si logofatul de obiceiuri ceea ce a constituit o consfintirea institutionalizarii protocolului la noi.
Din scrierile in materie cerecetate de Dan Simionescu si analizate in „Literatura romaneasca de ceremonial”rezulta ca,pana la Unirea Principatelor si urcarea pe tron a domnitorului Alexandru Ioan Cuza,activitatile protocolare din tara noastra urmau traditiile de ceremonial consemnate de-a lungul timpului ,la curtile domnesti dim Moldova si Muntenia.
In organizarea curtii sale ,noul domnitor roman s-a inspirat in mai multe privinte dupa modelele europene occidentale in special după cel francez.
Rolul de a organiza punerea in practica a acestor norme de protocol i-a revenit generalului Theodor Cazimir , un apropiat al domnitorului si titular al unei noi funtii, la curtea de la Bucureşti, cea de „mareşal al curţii domneşti”