Prin prisma trăsăturilor sale definitorii, DIP se distinge de restul ramurilor de drept:
- statele sunt în acelaşi timp creatori şi destinatari ai normei internaţionale;
- poziția de egalitate juridică a subiecților DIP;
- drept consensual, normele sunt create şi acceptate de către subiecții de DIP, care au interesul să-l aplice;
- drept de coordonare: în lipsa unei autorităţi superioare cu atribuţii legislative, procesul de elaborare a normei are loc pe orizontală;
- statele se autocenzurează şi se cenzurează reciproc, în vederea asigurării aplicării uniforme a normelor internaționale;
- obligativitatea dreptului internaţional: sancţiunile nu sunt evidente, dar ele există (colective, individuale);
- jurisdicţia internaţională există, dar nu este obligatorie: este necesar consimţământul expres al statului.