- Cheltuielile privind serviciile publice generale.
Cheltuielile publice generale sunt asigurate de instituţiile publice şi anume:
- Organe ale puterii şi administraţiei de stat, care include: preşedenţia ţării, organele puterii legislative, organele judecătoreşti şi organele puterii executive;
- Organe de ordine publică (poliţia, securitatea, serviciile pompierilor, apărare civilă).
Organele de stat sunt stabilite prin constituţie şi legi speciale. Funcţiile acestor organe sunt:
- adoptarea şi urmărirea respectării constituţiei;
- adoptarea legilor;
- înfăptuirea sarcinilor guvernelor;
- conducerea armatei;
- acreditarea ambasadelor;
- coordonarea relaţiile politice externe;
- coordonarea relaţiilor financiare, comerciale şi culturale interne şi externe;
- formularea şi îndeplinirea politicii statului;
- asigurarea înfăptuirii legilor şi altor acte normative;
- depistarea infracţiunilor;
- soluţionarea litigiilor;
- desfăşurarea activităţii de gospodărie comunală;
- menţinerea ordinii publice.
Nivelul cheltuielilor publice generale depinde de structura aparatului de stat, numărul persoanelor ce alcătuiesc aceste aparate de stat, gradul de înzestrare tehnică a instituţiilor publice, de raportul dintre deferite grupe sociale, de probleme economice şi politice.
Structura cheltuielilor publice generale este redată de ponderea lor în totalul cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate cheltuielile publice privind serviciile generale sunt mai mici de 10% din totalul cheltuielilor publice. În ţările în curs de dezvoltare ponderea acestor cheltuieli alcătuiesc peste 10%. Din punct de vedere economic cheltuielile privind serviciile publice generale reprezintă un consum public de PIB.
Cheltuielile privind serviciile generale după clasificarea economică includ:
- cheltuieli curente, ce alcătuiesc 85% din totalul cheltuielilor;
- cheltuieli de capital.
Evoluţia cheltuielilor publice generale în timp cuprinde creşterea acestor cheltuieli din următoarele cauze:
- creşterea absolută a populaţiei;
- creşterea gradului de urbanizare;
- schimbarea comportamentului populaţiei.
Mărimea cheltuielilor publice privind serviciile publice generale depinde de structura aparatului de stat, de numărul persoanelor ce alcătuiesc acest aparat, de gradul de înzestrare tehnică a instituţiilor publice, de raporturile existente între diferite categorii sau grupuri sociale, de problemele politice economice şi sociale. Aceste cheltuieli deţin ponderi reduse în totalul cheltuielilor publice sau în PIB în majoritatea ţărilor. Cheltuielile publice privind serviciile de stat cu destinaţie generală, menţinerea ordinii publice şi securitatea naţională în Republica Moldova au variat între 233 şi 661 milioane lei. Doar această categorie de cheltuieli au o tendinţă stabilă de creştere mai ales ca valoarea nominală. Chiar şi în expresie reală, aceste cheltuieli au depăşit în fiece an nivelul atins în anul 1995, dacă ne referim la perioada luată ca bază de analiză. Ponderea cheltuielilor privind serviciile de stat cu destinaţie generală constituie de la 9% la 15% din totalul cheltuielilor bugetului consolidat, şi această pondere e în permanentă creştere. Cheltuielile respective au o pondere însemnată şi în PIB, variind de la 4% la 6%.
Totuşi în cazul acestei grupe de cheltuieli s-ar putea de redus într-o măsură oarecare nivelul lor, dat fiind faptul că acestea sunt cheltuielile neproductive.
- Cheltuielile bugetare pentru apărarea naţională, cheltuieli militare
Cheltuielile militare se fac pentru întreţinerea armatelor, desfăşurarea acţiunilor militare, pentru acţiuni de cercetare-dezvoltare în domeniul militar, efectuarea evenimentelor în scop militar, întreţinerea armatei, lichidarea consecinţelor conflictelor, pentru dotarea cu armament şi tehnică de lucru.
Cheltuielile privind apărarea, pentru dominarea economică a altor popoare, menţinerea influenţei politice formează cheltuielile-militare, care au un caracter neproductiv. Ele se suportă din resurse financiare publice, sunt finanţate din bugetul de stat, sau din blocurile şi alianţele militare internaţionale.
Cheltuielile militare se împart:
- cheltuieli militare directe, care includ procurarea de armament şi tehnică, întreţinerea armatei, flotei maritime şi aeriene;
- cheltuieli militare indirecte, care includ lichidarea urmărilor războaielor, plăţile aferente datoriilor militare, plăţile pensiilor, pentru invalizii de război, orfani şi văduve;
- cheltuieli pentru finanţarea cercetărilor ştiinţifice şi pentru perfecţionarea tehnicii.
Dinamica cheltuielilor militare
În perioada războiului aceste cheltuieli sunt mai mari, însă în ultimii 30 ani nivelul cheltuielilor militare a crescut din cauza creşterii preţurilor precum şi din motive politice. Ponderea cheltuielilor militare în PIB în ţările dezvoltate şi în ţările în curs de dezvoltare alcătuieşte de la 1,6% - 6,1%. Ponderea lor în cheltuielile publice totale în ţările dezvoltate – de la 3%-16%, iar în ţările în curs de dezvoltare de la 10-18%.
Caracteristica cheltuielilor militare.
În unele ţări producţia militară alcătuieşte de la 45% - 80% din totalul producţiei anumitor ramuri (SUA, Franţa, Marea Britanie) în produsele electronice, nave, mijloace de telecomunicaţii. Numărul persoanelor ocupate în sectorul militar este enorm, aproximativ 4% din forţa de muncă ocupată. Este substanţial şi numărul persoanelor ocupate şi în dezvoltarea cercetărilor destinate scopurilor militare. În SUA în aeronautică sunt ocupaţi din populaţie 65%, în construcţie 85% din cei ocupaţi în cadrul cercetărilor ştiinţifice.
Consecinţele economice şi sociale ale cheltuielilor militare.
- amplifică risipa de materiale şi limitează posibilităţile de reproducţie lărgită;
- cresc cheltuielile militare ce duc la scăderea ritmurilor creşterii economice;
deturnarea forţei de muncă care ar putea fi folosită în alte domenii.