Apele arhipelagice formează spaţiul maritim inclus in interiorul unui perimetru stabilit de către un stat arhipelag. A patra conferinţă de codificare a dreptului mării750 a avut grijă să reglementeze această noţiune, obiectul unei mai vechi revendicări a statelor arhipelagice, in special Indonezia şi Filipine, fapt nerealizat de conferinele precedente. Astfel Convenţia din 1982 a codificat noţiunea de stat arhipelag, arhipelag şi dreptul de trecere prin apele arhipelagice.
Prin stat arhipelag se inţelege un stat constituit in intregime din unul sau mai multe arhipelaguri şi eventual alte insule. Prin arhipelag se inţelege un ansamblu de insule, inclusiv părţi de
insule, apele inconjurătoare şi celelalte elemente naturale care au unele cu altele raporturi atat de stranse, incat ele formează in mod intrinsec o entitate geografică, economică şi politică sau care sunt istoriceşte considerate ca atare.
Făcand parte din teritoriul de stat, asupra apelor arhipelagice se extinde suveranitatea statului arhi pelag, indiferent de adancimea lor sau de distanţa dintre ele şi ţărm. Această suveranitate se extinde asupra spaţiului aerian de asupra apelor ahipelagice, asupra fundului acestor ape şi a subsolului corespunzător, precum şi asupra resurselor pe care le conţin. In pofida suveranităţii sale, statul arhipelag are două obligaţii principale pe care trebuie să le respecte in apele sale arhipelagice:
- să respecte acordurile existente incheiate cu alte state şi să recunoască drepturile de pescuit tradiţionale şi activităţile legitime exercitate de statele limitrofe in anumite zone care fac
parte din apele arhipelagice. Aceste drepturi nu pot face obiectul vreunui transfer sau partaj in beneficiul statelor terţe sau al cetăţenilor lor.
- să respecte cablurile submarine existe care au fost puse de alte state şi care trec prin apele sale fără să atingă ţărmul. El va autoriza intreţinerea şi inlocuirea acestor cabluri, după ce va fi informat despre amplasarea lor şi despre lucrările de reparaţie sau de inlocuire a lor.