Acestea sunt suprafeţe acvatice maritime sau oceanice situate intre ţărmul unui stat şi linia de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale. Astfel ele constituie apele golfurilor, radelor, apele portuare, apele arhipelagice. Cu referire la apele interioare, articolul 8 din Convenţia din 1982 prevede că in cazul in care traseul liniei de bază drepte are ca rezultat includerea in apele interioare a unor spaţii acvatice care nu erau mai inainte considerate ca atare, asupra lor se va aplica dreptul de trecere inofensivă.
Golful este o parte a unui ocean, a unui lac sau a unei mări, care pătrunde in uscat printr-o
deschizătură largă. In sensul dreptului internaţional prin golf se inţelege o crestătură bine marcată a cărei pătrundere in uscat, in raport cu lărgimea gurii sale, este astfel incat apele pe care le include sunt inconjurate de ţărm – constituind mai mult decat o simplă curbură a ţărmului.
Rada este o porţiune de apă in vecinătatea unui port, apărată de valuri şi de curenţi (in mod
natural sau prin diguri), in care pot ancora şi staţiona nave. De regulă, dacă ele servesc in mod obişnuit incărcării, descărcării şi ancorării navelor, radele care in mod normal s-ar afla in intregime sau parţial dincolo de limita exterioară a mării teritoriale sunt considerate că fac parte din marea teritorială.749
Apele portuare sunt apele maritime cuprinse intre linia ţărmului şi linia care uneşte cele mai
avansate instalaţii portuare. Instalaţiile permanente care fac parte integrantă dintr-un sistem portuar şi care inaintează cel mai mult spre larg sunt considerate că fac parte din ţărm.