Noţiunea cambiei
Legea nr. 58/1934 nu dă o definiţie a cambiei. Ea cuprinde însă anumite dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cărora se poate defini acest titlu de credit.
Cambia este un înscris prin care o persoană, denumită trăgător sau emitent, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane numită beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Subiectele raporturilor juridice cambiale
Aşa cum rezultă din definiţie, cambia implică participarea a trei persoane:
- a) trăgătorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el dă dispoziţia să se plătească o sumă de bani. Prin semnătura sa, trăgătorul îşi asumă obligaţia de a face să se plătească suma de bani beneficiarului de către tras. Emitentul înscrisului poartă denumirea de trăgător, deoarece „trage” titlul asupra debitorului care este obligat să efectueze plata;
- b) trasul este persoana căreia i se adresează dispoziţia (ordinul) de a plăti o sumă de bani;
- c) beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se facă plata de către tras.
Mecanismul juridic al cambiei
Înţelegerea mecanismului juridic al cambiei presupune răspunsuri la trei întrebări. Cum se explică dreptul trăgătorului de a da dispoziţie trasului să facă o plată? de ce trasul trebuie să execute această dispoziţie? În ce temei beneficiarul primeşte plata?
În mod obişnuit, emiterea unei cambii are la bază existenţa unor raporturi juridice anterioare între persoanele în cauză, care au ca izvor anumite acte juridice. În temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi fundamentale, fiecare persoană are calitatea de creditor sau debitor în raporturile juridice la care participă. Prin emiterea cambiei şi efectuarea plăţii se execută obligaţiile din raporturile juridice preexistente.
Cele arătate pot fi mai bine înţelese prin următorul exemplu: comerciantul A vinde comerciantului B o cantitate de marfă la preţul de 500.000 lei, plătibil la 60 de zile de la primirea mărfii. Deci, cumpărătorul B datorează vânzătorului A preţul mărfii de 500.000 lei, care va fi plătit la termenul convenit. În acelaşi timp, comerciantul A datorează la rându-i, faţă de comerciantul C, la acelaşi termen, suma de 500.000 lei dintr-un contract de împrumut.
În situaţia dată, pentru simplificarea operaţiilor de plată a sumelor de bani datorate, comerciantul A va trage o cambie asupra comerciantului B în favoarea comerciantului C. Deci, fiind creditor al preţului, comerciantul A (trăgător) va da o dispoziţie comerciantului B (tras), care este debitor al preţului, să plătească la scadenţă suma de 500.000 lei direct comerciantului C (beneficiar), care este creditorul comerciantului A din contractul de împrumut. Prin plata la scadenţă a sumei de 500.000 lei, făcută de către comerciantul B (trasul) către comerciantul C (beneficiar) se stinge, atât obligaţia comerciantului B faţă de comerciantul A (din contractul de vânzare-cumpărare), cât şi obligaţia comerciantului A faţă de comerciantul C (din contractul de împrumut).
Cum se poate observa, în situaţia arătată, în loc să plătească în numerar datoria sa din contractul de împrumut, comerciantul A îi remite comerciantului C cambia trasă asupra comerciantului B, urmând ca, la scadenţă, posesorul cambiei să încaseze suma de 500.000 de la comerciantul B.
În doctrină, creanţa trăgătorului faţă de tras, care justifică emiterea cambiei, este denumită proviziune sau acoperirea cambiei, iar creanţa beneficiarului faţă de trăgător se numeşte valoarea furnizată.
Trebuie arătat că rolul cambiei nu se reduce la operaţiunile de plată menţionate.
Beneficiarul cambiei (în exemplul dat, comerciantul C), fiind creditor al sumei menţionate în cambie, până la scadenţă, va putea folosi cambia pentru a-şi achita la rândul său o datorie faţă de un creditor (de exemplu, comerciantul D). Aceste lucru se realizează prin transmiterea cambiei printr-o operaţiune numită gir. Operaţiunea girului constă în dispoziţia pe care beneficiarul o dă trasului de a plăti suma menţionată în cambie persoanei indicate de beneficiar. La rândul său, dobânditorul cambiei (giratar) poate transmite cambia, prin gir, altui comerciant (E), iar acesta, mai departe, comerciantului F etc.
Dacă beneficiarul cambiei sau dobânditorul ei prin gir (giratarul) are nevoie de bani în numerar, înainte de scadenţă, poate remite cambia unei bănci, care va achita imediat suma menţionată în cambie. Această operaţie se face prin gir şi se numeşte operaţie de scont. Întrucât cambia nu a ajuns la scadenţă, banca va reţine o sumă care reprezintă echivalentul dobânzilor pe timpul rămas până la scadenţă.
În încheierea celor arătate, se impune o precizare. Raporturile juridice care preexistă cambiei (raporturile fundamentale) explică şi justifică emiterea cambiei. Dar, odată emisă cambia, ea trebuie privită prin ea însăşi, ca un titlu de sine-stătător. Totodată operaţiile privind cambia fac abstracţie de existenţa raporturilor fundamentale. Aceste operaţii sunt guvernate de reguli speciale, care sunt diferite de regulile care reglementează raporturile fundamentale. Regulile speciale privind crearea raporturilor juridice cambiale, circulaţia, garantarea şi plata cambiei sunt cuprinse în Legea nr. 58/1934.
Trebuie observat însă că emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale. Aceste raporturi juridice subzistă, afară de cazul când părţile au convenit o novaţie, adică stingerea obligaţiei vechi din raportul fundamental şi înlocuirea ei cu o obligaţie nouă, rezultată din raportul cambial (art. 64 din Legea nr. 58/1934).
Funcţiile cambiei
Cambia are trei funcţii:
- de instrument de credit;
- de instrument de plată
- de instrument de schimb valutar.