4.1. Consideraţii prealabile
Cererea este mijlocul prin care o persoană solicită concursul instanţelor judecătoreşti în vederea ocrotirii drepturilor şi intereselor sale legale.
Cererile în procesul civil pot fi:
- a) cereri introductive de instanţă (principale) cele prin care se declanşează procesul civil (sau „cererile de chemare în judecată”).
- b) cereri incidente – cele care se fac în cursul unui proces deja deschis şi care pot proveni fie de la reclamant (cereri adiţionale sau modificatoare), fie de la pârât (întâmpinare, cerere neconvenţională), fie de la alţi participanţi sau terţe persoane.
4.2. Conţinutul cererii de chemare în judecată
Conţinutul cererii de chemare în judecată este prevăzut în dispoziţiile art. 112 C.proc.civilă.
Astfel, aceasta trebuie să cuprindă:
- numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
- numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;
- obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic;
- arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
- arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul;
Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.
Dacă înscrisurile sunt scrise în limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.
Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia.
Când se va cere dovada cu martori, se va arăta şi locuinţa martorilor.
- semnătura.
Potrivit art. 113 al. 1 C.pr.civ., la cererea de chemare în judecată se vor depune atâtea copii după cerere câţi pârâţi sunt.
Cererea de chemare în judecată are următoarele caractere: a) este un act de procedură; b) reprezintă o manifestare de voinţă; c) pune în mişcare acţiunea civilă (declanşează procesul civil).
Prin cererea de chemare în judecată, pârâtul poate avea mai multe pretenţii (solicitări, cereri). Fiecare cerere poartă denumirea de capăt de cerere, una dintre ele fiind întotdeauna principală, iar celelalte secundare. De exemplu, într-un proces de divorţ reclamantul poate solicita prin cererea de chemare în judecată: a) desfacerea căsătoriei; b) încredinţarea copilului minor; c) revenirea la numele purtat înainte căsătoriei; d) partajul bunurilor comune; e) obligarea pârâtului la plata unei pensii faţă de copilul ce-i va fi încredinţat; f) cheltuieli de judecată. Fiecare dintre aceste solicitări constituie un „capăt de cerere” distinct, „desfacerea căsătoriei” fiind cererea principală.
4.3. Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată, urmărind să se apere faţă de pretenţiile reclamantului. Potrivit art. 115 C.pr.civ., întâmpinarea trebuie să cuprindă: a) excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului; b) răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii reclamantului; c) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; d) semnătura.
De regulă, întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Întâmpinarea trebuie depusă în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt plus unul pentru instanţă.
4.4. Cererea reconvenţională
În procesul civil, pârâtul nu adoptă întotdeauna o poziţie procesuală de apărare, defensivă, ci poate avea şi o atitudine agresivă, ridicând pretenţii proprii împotriva reclamantului.
Cererea reconvenţională este deci cererea prin care pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului. Cererea reconvenţională trebuie să întrunească aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată. Această cerere trebuie depusă de pârât odată cu întâmpinarea.