Drept

Noţiunea de comerciant

Potrivit Codului comercial român, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii, cât şi necomercianţii.

Dacă săvârşirea faptelor de comerţ (menţionate la art. 3 Cod comercial) are un caracter obişnuit, profesional, repetat, persoana în cauză devine comerciant (conform art. 7 Cod comercial). Odată dobândiră calitatea de comerciant, toate acele şi operaţiunile efectuate de această persoană sunt prezumate a fi comerciale (art. 4 Cod comercial).

Dacă însă efectuarea de fapte de comerţ obiective (dintre cele de la art. 3) de către o persoană are caracter accidental, raportul juridic care se naşte este supus legilor comerciale, dar persoana care le-a făcut păstrează calitatea de necomerciant (art. 9 Cod com.). În acest sens elocvente sunt dispoziţiile art. 56 Cod comercial.

Cu toate că subiecte ale raporturilor juridice comerciale pot fi atât comercianţii, cât şi necomercianţii, totuşi, în principal, activitatea comercială se realizează de către comercianţi.

Definiţie: În lumina dispoziţiilor art. 7 Cod comercial, am putea defini comerciantul ca fiind orice persoană – fizică sau juridică – care desfăşoară o activitate comercială, adică săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter profesional.

Elemente caracteristice comercianţilor

1. Legea instituie anumite obligaţii profesionale pentru comercianţi (de pildă: obligaţia de a cere înmatricularea în registrul comerţului, de a solicita înscrierea în acelaşi registru a anumitor operaţiuni, de a ţine anumite registre comerciale, de contabilitate etc.) – art. 22 Cod comercial.
2. Legea instituie o prezumţie de comercialitate, în sensul că toate activităţile desfăşurate de un comerciant sunt presupuse a fi fapte de comerţ.
3. Numai comercianţii, în cazul încetării plăţilor pentru datoriile lor comerciale, pot fi supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
4. Comercianţii sunt supuşi impozitului pe profit.
5. Actele comerciale încheiate de comercianţi sunt supuse unor reguli speciale (de pildă: a) conform art. 42 Cod comercial, în obligaţiile comerciale codebitorii sunt prezumaţi că s-au obligat în solidar; b) conform art. 43 Cod comercial datoriile comerciale în bani produc dobânzi de drept, din ziua când devin exigibile; c) conform art. 44 Cod comercial, în obligaţiile comerciale, judecătorul nu poate acorda un termen de graţie; d) conform art. 46 Cod comercial, dovada drepturilor rezultând din actele comerciale se poate face cu orice mijloace de probă admise de lege, ceea ce în dreptul civil nu e posibil întotdeauna).

Categoriile de comercianţi

Potrivit art. 7 Cod comercial, comercianţii pot fi: 1) comercianţi individuali (persoane fizice) şi 2) comercianţi colectivi (persoane juridice).

1. Comercianţii persoane fizice

Persoanele fizice au calitatea de comerciant dacă săvârşesc fapte de comerţ cu caracter profesional. Ele au calitatea de comerciant atât în ipoteza când săvârşesc acte de comerţ cu caracter profesional în mod independent, cât şi atunci când realizează această activitate în cadrul unei asociaţii familiale. Dispoziţiile legale aplicabile în materie sunt cele prevăzute de „Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent”.

1. Comercianţii persoane juridice sunt:

• societăţile comerciale (a se vedea Legea 31/1990 privind societăţile comerciale);
• regiile autonome ce au luat fiinţă prin reorganizarea unităţilor economice de stat în temeiul Legii 15/1990;
• organizaţiile cooperatiste;
• micii comercianţi (art. 34 Cod comercial exonerează pe micii comercianţi – respectiv, comercianţii ce fac „micul trafic ambulant”, cei al căror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale – de a ţine registrele comerciale).

C.Delimitarea calităţii de comerciant de alte profesiuni îndeplinite de persoanele fizice

Nu sunt comercianţi: a) meseriaşii; b) persoanele care exercită profesiuni liberale (medicii, avocaţii, notarii publici, arhitecţii); c) agricultorii.