Pentru exerciţiul acţiunii civile se cere a fi îndeplinite cumulativ patru condiţii: a) afirmarea unui drept; b) existenţa unui interes; c) capacitatea procesuală; d) calitatea procesuală.
3.1. Afirmarea unui drept
O primă condiţie a exercitării acţiunii civile este aceea de a avea (de a afirma existenţa) un drept subiectiv civil care se cere protejat sau a unui interes legitim care nu se poate realiza altfel decât pe calea justiţiei.
Dreptul subiectiv civil afirmat pentru a putea fi exercitat trebuie:
- să fie recunoscut şi ocrotit de lege (să nu fie ilegal, ori să contravină ordinii publice sau bunelor moravuri);
- să fie exercitat cu bună credinţă şi în limitele sale;
- să fie actual.
Dacă reclamantul nu justifică (nu are) un drept subiectiv, cererea sa va fi respinsă.
3.2. Interesul
Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare. Interesul poate fi material (când se urmăreşte obţinerea unui folos de ordin patrimonial – o sumă de bani, predarea unui bun) sau moral.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să fie legitim, adică să nu vină în conflict cu legea;
- să fie personal, adică folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe adversarul său;
- să fie născut şi actual.
În cazul în care instanţa constată că acţiunea este lipsită de interes, o va respinge. Trebuie considerate ca lipsite de interes, de exemplu, următoarele forme procedurale de manifestare a acţiunii civile: cererea de apel exercitată de partea care a avut câştig de cauză; excepţia prin care se invocă o nulitate care nu vatămă partea ce o invocă etc.
3.3. Capacitatea procesuală este aplicaţiunea pe plan procesual a capacităţii civile, care poate fi: - de folosinţă;
- de exerciţiu.
Capacitatea procesuală de folosinţă este acea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea unei persoane (fizice sau juridice) de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, iar capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea persoanei de a valorifica singură în justiţie dreptul care-l are, prin exercitarea personală a drepturilor procesuale şi îndeplinirea, la fel, a obligaţiilor procesuale.
Conform art. 42 C.pr.civilă, persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor (ci doar folosinţa), nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în modalitatea arătată de legile în vigoare.
Reprezentarea intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu şi anume: minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie.
Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, adică a minorilor între 14 şi 18 ani.
Sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă constă în nulitatea absolută a actelor de procedură efectuate.
3.4. Calitatea procesuală
Calitatea procesuală presupune verificarea îndreptăţirii de a figura în acel proces ca reclamant sau pârât.
Are calitate procesuală de reclamant persoana care este şi titular al drepturilor din cadrul raportului juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă).
Are calitate procesuală de pârât (pasivă) persoana care figurează în cadrul raportului juridic dedus judecăţii ca titular al obligaţiilor.
Cu alte cuvinte, pentru a putea exercita acţiunea civilă în justiţie, reclamantul trebuie să aibă şi calitatea de titular al dreptului pretins.
De pildă, A.B. nu poate formula o cerere de divorţ a lui C.D. de soţia sa. Doar C.D. o poate face, el având calitate procesuală activă.