O grupă importantă de contracte o constituie „contractele de intermediere”: contractul de mandat, civil şi comercial; contractul de comision; contractul de consignaţie, contractul de agenţie comercială.
6.1. Contractul de mandat
6.1.1. Mandatul civil
Noţiune
Contractul de mandat este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să îndeplinească anumite acte juridice, în numele şi pe seama persoanei care îi dă împuternicire şi pe care o reprezintă, numită mandant. Mandatul poate fi gratuit sau oneros.
În mod obişnuit, mandatarul lucrează ca un reprezentant, în contul şi în numele mandantului. Rezultatul este că toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acţiunile mandatarului se răsfrâng direct asupra mandantului.
Caractere juridice
Contractul de mandat are un caracter strict personal, întrucât la baza încheierii lui stă încrederea reciprocă dintre părţi. De asemenea, mandatul este un contract bilateral şi consensual. În practică, pentru a se asigura dovada existenţei mandatului şi pentru ca mandatarul să poată încunoştinţa pe terţ asupra împuternicirii ce i-a fost conferită, părţile consemnează acordui lor de voinţă într-un înscris, numit procură (împuternicire). Prin excepţie, mandatul trebuie să fie făcut în formă autentică, atunci când actul juridic pentru care s-a dat mandatul este cerut de lege în formă autentică. De exemplu, mandatul dat pentru cumpărarea unui imobil trebuie să fie în formă autentică, întrucât şi contractul de vânzare-cumpărare imobiliară se face în formă autentică.
După întinderea sa, mandatul poate fi: general, în care mandatarul are însărcinarea asupra tuturor afacerilor mandantului (de exemplu, toate actele de administrare ale unui imobil) şi special, ce cuprinde însărcinarea dată mandatarului pentru efectuarea unui anumit act juridic.
Consimţământul
După felul în care s-a manifestat consimţământul părţilor, mandatul poate fi expres sau tacit. Existenţa mandatului tacit rezultă din fapte sau împrejurări care implică realizarea mandatului (începutul realizării mandatului).
Obligaţiile mandatarului
Mandatarul are următoarele obligaţii: să execute însărcinarea primită de la mandant, în limitele stabilite de acesta; să dea socoteală mandantului asupra modului cum şi-a executat mandatul, prezentând o dare de seamă, împreună cu actele justificative şi cu tot ceea ce a primit cu ocazia executării contractului. Dacă sunt mai mulţi mandatari care execută acelaşi mandat, răspunderea lor nu e solidară, doar dacă în cuprinsul mandatului s-a prevăzut expres solidaritatea.
Obligaţiile mandantului
Mandantul are următoarele obligaţii: să restituie toate sumele cheltuite în vederea realizării mandatului (de exemplu, cheltuielile cu deplasarea în altă localitate); plata remuneraţiei pentru mandatar, dacă mandatul a fost oneros; să execute obligaţiile contractate de mandatar în numele său, însă numai în limitele împuternicirilor pe care le-a dat; dacă mandatarul a depăşit împuternicirile, el nu a mai lucrat în numele mandantului, fiind răspunzător de obligaţiile asumate. Mandantul poate însă să le aprobe (ratifice), expres sau tacit, situaţie în care se angajează şi pentru aceste obligaţii.
Încetarea mandatului
Poate avea loc prin: revocarea mandatului de către mandant (revocare unilaterală posibilă chiar dacă mandatul este cu termen); renunţarea mandatarului la mandat; decesul uneia dintre părţi; expirarea termenului pentru care s-a încheiat mandatul; aducerea la îndeplinire a obiectului mandatului; imposibilitatea realizării obiectului mandatului din motive obiective; incapacitatea juridică (condamnarea) a mandatarului, punerea lui sub interdicţie.
6.1.2. Mandatul comercial
Noţiune
Este acel contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă către o altă persoană, numită mandant să trateze afaceri comerciale pe seama şi în contul mandantului (art. 374 C. com.). Există, după cum se poate constata, o asemănare evidentă cu mandatul civil. Ele se deosebesc mai ales prin funcţia îndeplinită de fiecare.
Specificul contractului
Elementele care individualizează mandatul comercial sunt următoarele:
- a) este întotdeauna cu titlu oneros. Mandatul fiind plătit, mandatarul este răspunzător atât pentru dol cât şi pentru culpa comisă în executarea mandatului;
- b) are ca obiect încheierea actelor juridice care, potrivit Codului comercial, sunt fapte de comerţ pentru mandant;
- c) limitele puterilor mandatarului nu sunt atât de stricte ca în cazul mandatului civil. Mandatarului îi este permisă o mai mare libertate în acţiune, datorită situaţiei schimbătoare a pieţei. Mandatarul poate angaja pe mandant chiar peste prevederile mandatului primit, dacă aceasta duce la îndeplinirea în bune condiţii a afacerii încredinţate;
- d) reprezentarea nu este de esenţa mandatului comercial. Există şi mandat fără reprezentare, situaţie în care mandatarul doar transmite ofertele şi comenzile primite;
- e) este numai convenţional, în timp ce mandatul civil poate fi legal, convenţional şi judiciar;
- f) spre deosebire de mandatul civil, mandatarul beneficiază de garanţii speciale, inclusiv dreptul de retenţie asupra bunului mandantului primit de la terţi, pentru a-i asigura retribuţia.
Obligaţiile mandatarului
În general obligaţiile mandatarului comercial sunt aceleaşi ca ale mandatarului civil. Se manifestă unele obligaţii care derogă de la regulile generale consacrate de dreptul civil.
- a) Mandatarul este obligat să trimită mandantului sumele cuvenite ca urmare a executării mandatului. În caz contrar trebuie să plătească dobânzile cuvenite mandantului de la data naşterii acestei obligaţii (art. 380 C. com.).
Legea are în vedere şi cazul în care mandatarul schimbă destinaţia sumelor de bani prirnite pentru mandat. De exemplu, foloseşte sumele de bani în interesul său. Articolul 283 C. com. prevede că, în această situaţie, mandatarul datorează dobânzi din ziua primirii sumelor de bani respective. În plus, pe lângă dobânzi, mandatarul datorează şi despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea mandatului.
În caz de dol sau fraudă, mandatarul poate fi sancţionat penal pentru infracţiunea de abuz de încredere.
- b) Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor încredinţate. Dacă se constată că bunurile primite prezintă semne de stricăciune suferite în timpul transportului, mandatarul trebuie să ia toate măsurile pentru păstrarea drepturilor mandantului faţă de cel care a facut transportul.
- c) Mandatarul este răspunzător de daunele produse, dacă acestea au provenit din depăşirea, fără o justificare plauzibilă, a mandatului primit.
- d) La terminarea operaţiunilor încredinţate, mandatarui este obligat să înştiinţeze de această situaţie pe mandant, pentru acceptarea executării mandatului (art. 382 C. com.).
- e) Mandatarul este ţinut să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi cu diligenţa unui bun comerciant, ca şi cum afacerile ar fi ale sale.
Obligaţiile mandantului
- a) Mandantul se obligă să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului (art. 385 C. com.).
- b) El trebuie să plătească mandatarului remuneraţia datorată pentru executarea mandatului (art. 386 C. com.).
- c) Mandantul este obligat să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului.
Privilegiul mandatarului
În scopul protejării intereselor mandatarului, legea îi conferă un privilegiu special prin care se garantează satisfacerea drepturilor sale de către mandant.
Privilegiul constă în dreptul de retenţie asupra bunurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandatului sau care se găsesc la dispoziţia sa, în magazinele sale ori în depozitele publice (art. 387 C. com.).
În cazul în care bunurile mandantului au fost vândute de mandatar, potrivit mandatului, privilegiul poartă asupra preţului.
Revocarea
Încetarea contractului de mandat are loc în condiţiile şi cu efectele din dreptul civil.
Potrivit doctrinei şi practicii juridice mandatul comercial nu poate fi revocat unilateral decât pe motive temeinice. În caz contrar, revocarea va fi considerată un abuz de drept, ceea ce înseamnă că partea în culpă va fi răspunzătoare de daunele cauzate celeilalte părţi din contract.