Drept

Imunităţile şi privilegiile consulare sint acele drepturi, inlesniri şi facilităţi acordate unui post

consular şi membrilor acestuia de către statul de reşedinţă in scopul asigurării indeplinirii eficiente a funcţiilor lor.

Potrivit prevederilor Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 1963 imunitatile şi privilegiile consulare pot fi clasificate in trei grupuri de norme juridice şi anume:

1. a) inlesniri, privilegii şi imunităţi privind postul consular;
2. b) facilităţi, privilegii şi imunităţi privind funcţionarii consulari de carieră şi ceilalţi membri ai postului consular;
3. c) facilităţile, privilegiile şi imunităţile aplicabile funcţionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei.

Imunităţile consulare sint acele drepturi acordate unui post consular şi membrilor acestuia de

către statul de reşedinţă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaţi de la jurisdicţia locală. Imunitatea

acordată posturilor consulare poartă caracter funcţional, şi este de drept procesual.

1. a) Imunitatea de jurisdicţie penală. Spre deosebire de diplomaţi, care beneficiază de imunitatea

de jurisdicţie penală absolută a statului acreditar, funcţionarii consulari şi angajaţii consulari se

bucură doar de imunitatea de jurisdicţie penală funcţională şi nu pot fi chemaţi in faţa autorităţilor

judiciare şi administrative ale statului de reşedinţă pentru actele săvоrşite оn exercitarea funcţiilor

(art. 43);

1. b) Imunitatea de jurisdicţie civilă. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari se bucură de imunitatea de jurisdicţie civilă funcţională, care este chiar mai mică decit cea acordată personalului administrativ şi tehnic al misiunilor diplomatice (art. 43);
2. c) Imunitatea de jurisdicţie administrativă. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari se bucură

de imunitatea de jurisdicţie administrativă funcţională in statul de reşedinţă şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie administrativă оntr-un stat terţ (art. 54);

1. d) Imunitatea de depunere a mărturiei. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari beneficiază

de imunitatea funcţională de depunere a mărturiei, care se bazează pe faptul că, deşi ei pot fi chemaţi să depună mărturie in cursul procedurilor judiciare sau administrative din statul de reşedinţă, ei nu sоnt obligaţi să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcţiilor lor şi nu sint obligaţi să prezinte documentele oficiale. (art. 44);

1. e) Imunitatea de executare a hotărоrilor civile. Imunitatea de executare a hotăririlor civile sau administrative, oferă funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari o anumită protecţie a bunurilor

lor, care este limitată de sfera funcţională (art. 45).

Inviolabilităţile consulare sint totalitatea drepturilor acordate unui post consular şi personalului acestuia de normele dreptului internaţional, potrivit cărora statul de reşedinţă trebuie să

interzică autorităţilor sale de a dispune, in situaţii anume determinate, luarea măsurilor de constrоngere faţă de sediul postului consular sau faţă de personalul consular, care ar afecta funcţionalitatea postului sau libertatea personală a funcţionarilor consulari sau care ar aduce atingere drepturilor personale, necesare indeplinirii oficiale a funcţiilor.

1. a) Inviolabilitatea personală a funcţionarului consular constă in faptul, că in cazurile cind nu

beneficiază de imunitatea de jurisdicţie, el nu poate fi pus in stare de arest sau detenţiune preventivă, doar decit in caz de crimă gravă şi in urma unei hotărоri a autorităţii judiciare competente (art. 41).

Angajaţii consulari nu beneficiază de inviolabilitate, intrucit Convenţia de la Viena recunoaşte

inviolabilitatea doar funcţionarului consular;

1. b) Inviolabilitatea curierului consular este absolută. Conform prevederilor Convenţiei de la Viena

(art. 35 p.5) el nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detenţiune chiar in cazul săvirşirii unei “crime grave”, sau luării unei hotărоri definitive a autorităţii judiciare competente. Curierul consular nu se bucură de imunitate de jurisdicţie.

In cazurile cind valiza consulară este incredinţată comandantului navei sau aeronavei statului

trimiţător, el nu este considerat curier consular. In caz de arestare a comandantului unei nave sau aeronave, valiza consulară este inviolabilă.

1. c) Inviolabilitatea sediului postului consular. Localurile consulare, noţiune care include clădirile

sau părţile de clădiri şi terenul aferent, indiferent in a cărui proprietate se află, dar care sint folosite exclusiv pentru postul consular, sоnt inviolabile (art. 31).

Spre deosebire de locuinţa particulară a agentului diplomatic, care se bucură de aceiaşi ocrotire şi de aceiaşi inviolabilitate ca şi localurile misiunii diplomatice, reşedinţa şefului de post consular şi locuinţele angajaţilor consulari nu sunt inviolabile.

1. d) Inviolabilitatea bunurilor postului consular. Mobilierul, bunurile şi mijloacele de transport ale

postului consular nu pot fi rechiziţionate.(art. 31, p.4);

1. e) Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare este absolută. Ele sint inviolabile in orice moment şi in orice loc s-ar găsi. (art. 33). Arhiva cuprinde toate hirtiile, documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon, registrele postului consular, cifrul, fişierele şi mobilierul destinat să le protejeze sau să le păstreze (art. 1).
2. f) Inviolabilitatea valizei consulare. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi nici reţinută (art. 35, p. 3). Totuşi, dacă autorităţile competente ale statului de reşedinţă au motive serioase să creadă că valiza conţine alte obiecte decit corespondenţa, ele pot cere ca valiza să fie deschisă in prezenta lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiţător. Dacă autorităţile statului trimiţător refuză să satisfacă cererea, valiza este inapoiată la locul de origine.

Privilegiile consulare sint inlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul de reşedinţă unui

post consular sau personalului acestuia şi constau in posibilitatea juridică de a se bucura de anumite beneficii şi de a primi anumite onoruri. In categoria privilegiilor se incadrează scutirea de taxe şi impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi comunicarea prin cifru, dreptul de a se servi de curieri speciali şi de valiza consulară etc.

1. a) Privilegiile fiscale sint exprimate sub formă de scutiri de impozite şi taxe. Beneficiază de

aceste privilegii atit localurile consulare, cit şi funcţionarii consulari şi angajaţii consulari (art.32).

1. b) Privilegiile vamale sint desemnate sub forma scutirii de control şi taxe vamale. De aceste

privilegii beneficiază postul consular şi funcţionarii consulari. Angajaţii consulari nu sint scutiţi de taxe şi control vamal, decit cu ocazia primei instalări (art. 50).

1. c) Scutirea de оnmatriculare a străinilor şi de permisul de şedere este un privilegiu de care

se bucură funcţionarii consulari şi angajaţii consulari

1. d) Scutirea de permise de muncă este un privilegiu acordat tuturor membrilor postului consular.

Acest privilegiu nu inseamnă altceva decit faptul, că nu este necesar de a obţine autorizaţie pentru a desfăşura activitate la postul consular.

1. e) Scutirea de prestaţii personale şi de orice serviciu de interes public (art. 52) şi de obligaţia de asigurare socială (art. 48).

Drepturile consulare sint permisiuni juridice acordate de statul de reşedinţă unui post consular

sau personalului consular, care constau in garantarea exercitării unor acţiuni, prevăzute de legea statului trimiţător, dar care produc efecte juridice fie in statul de reşedinţă, fie in statul trimiţător.

1. a) Dreptul la arborarea drapelului naţional şi aşezarea scutului cu stema de stat pe clădirea

ocupată de către postul consular şi pe mijloacele de transport ale postului consular, atunci cand acestea sint folosite in interes de serviciu (art. 29);

1. b) Dreptul de a оncasa taxe consulare stabilite de către statul trimiţător (art. 39);
2. c) Dreptul de a exporta fără taxe bunurile succesoriale, in caz de deces al unui membru al postului

consular (art. 51).

Facilităţile consulare sunt acele garanţii şi obligaţiuni generale pe care le acordă statul de reşedinţă

posturilor consulare şi personalului consular in scopul susţinerii şi оnlesnirii desfăşurării activităţii care le este proprie in condiţii cоt mai bune.