Izvoarele principale ale dreptului consular, care este o ramură a dreptului
internaţional public, sint cutuma şi tratatul. Izvoare auxiliare sint doctrina şi jurisprudenţa. Diferenţa dintre izvoarele principale şi cele auxiliare constă in faptul, că numai primele au efect juridic obligatoriu, ultimele fiind utilizate doar in calitate de instrumente de clarificare şi interpretare a normelor de drept consular.
Cutuma a apărut şi a jucat rol de prim ordin ca izvor al dreptului internaţional incă in vremurile străvechi şi continuă şi pină in prezent să fie un izvor de norme generale care reglementează anumite aspecte ale relaţiilor consulare. Putem adăuga că, şi in condiţiile in care există o codificare a dreptului consular, cutumei iau rămas incă importante aspecte şi ori de cite ori există o lacună in reglementarea pe care o cuprinde aceasta convenţie, se va face apel la soluţiile din dreptul cutumiar.697
Cutuma, de fapt, are un spaţiu larg de aplicare guvernind:
- a) relaţiile dintre statele care nu sint părţi la Convenţia de la Viena din 1963;
- b) relaţiile dintre statele care nu sint legate prin acorduri bilaterale;
- c) domeniile nereglementate convenţional;
- d) relaţiile dintre statele care au denunţat Convenţia de la Viena din 1963 şi nu au reglementări bilaterale in materie
Tratatele, atit cele bilaterale cit şi cele multilaterale, constituie izvorul principal al dreptului consular. La etapa actuală există o convenţie de codificare, numeroase convenţii multilaterale cu caracter regional şi un set enorm de acorduri bilaterale intre statele care intreţin relaţii consulare.
Acordurile şi convenţiile internaţionale incheiate in scopul reglementării unei anumite materii (spre exemplu, acordurile de comerţ şi navigaţie, convenţiile de asistenţă juridică etc.), de asemenea pot servi ca izvor al dreptului consular in caz dacă ele conţin norme cu privire la atribuţiile şi prerogativele consulilor.
Convenţiile consulare bilaterale reglementează relaţiile consulare dintre statele respective,
prevăzind regulile de infiinţare a posturilor consulare, statutul şi condiţiile de numire şi acceptare a personalului acestora, imunităţile şi privilegiile consulare, funcţiile consulare etc.
Tratatele multilaterale sint un izvor important al dreptului consular. Primul acord multilateral in domeniul relaţiilor consulare a fost incheiat la Caracas in anul 1911 de către Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru şi Venezuela.