Principiul soluţionării pe cale paşnică a diferendelor maritime, apărut odată cu folosirea
resurselor mării sau resurselor acvatice, are o importanţă politico-juridică in reglementarea
relaţiilor internaţionale, in aşa sferă a activităţii statelor, cum este folosirea Oceanului Planetar. Interesele umanităţii pot fi incălcate şi prin folosirea excesivă a resurselor maritime de către un stat in limitele jurisdicţiei sale sau daunele pot fi cauzate altor state in legătură cu poluarea mediului maritim.
Cum arată practica internaţională, diferendele maritime apar cel mai des prin realizarea
următoarelor acţiuni:
- stabilirea hotarelor mării teritoriale,
- determinarea hotarelor platoului continental,
- demarcarea zonelor economice exclusive,
- extragerea de către mai multe state a unor şi aceloraşi resurse acvatice sau a resurselor diferite, dar in una şi aceeaşi regiune,
- exercitarea navigaţiei libere in regiunile, ce se află sub jurisdicţia altui stat,
- poluării mărilor.
Prin urmare, putem menţiona că prin diferend maritim internaţional se inţelege acea confruntare
obiectivă de interese intre subiecţii dreptului internaţional in legătură cu folosirea Oceanului Planetar, care opune contestaţii de ordin juridic intre părţile implicate.
Mijloacele diplomatice. Astfel dintre mijloacele politico-diplomatice convenţia recomandă
negocierea şi concilierea.
Negocierea. Potrivit articolelor 283-284 atunci cand apare un diferend intre statele părţi in
legătură cu interpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile in litigiu vor proceda imediat la un schimb de păreri privind rezolvarea diferendului prin negocieri sau orice stat parte poate invita cealaltă sau celelalte părţi să supună diferendul unei concilieri după o procedură specială. Această procedură este prevăzută la anexa V la convenţie.
Concilierea. Dacă invitaţia unei părţi de a supune diferendul maritim unei proceduri de conciliere a fost acceptată de cealaltă parte, procedura de conciliere se declanşează printr-o notificare
scrisă. Comisia de conciliere se compune din cinci conciliatori desemnaţi de pe o listă intocmită de Secretarul General al ONU,771 pentru intocmirea căreia fiecare stat-parte la convenţie este abilitat să desemneze patru conciliatori, care se bucură de cea mai inaltă reputaţie de imparţialitate,
de competenţă şi de integritate. Numele unui conciliator va rămane pe listă pană cand acesta este retras de către statul-parte care l-a desemnat.
Procedura de conciliere este incheiată in următoarele cazuri:
- atunci cand diferendul a fost rezolvat,
- cand părţile au acceptat sau o parte a respins recomandările din raport printr-o notificare
scrisă adresată Secretarului General al ONU,
- la expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicării raportului părţilor.
Onorariile şi cheltuielile comisiei vor fi suportate de către părţile la diferend. Printr-un acord aplicabil numai diferendului respectiv, părţile la diferend pot conveni să deroge de la acesta
procedură.
Modalităţi jurisdicţionale de soluţionare a diferendelor maritime. Cu unele excepţii, orice diferend
referitor la interpretarea sau aplicarea convenţiei, care nu a fost rezolvat prin negociere sau conciliere, va fi supus, la cererea uneia din părţi la diferend, mijloacelor jurisdicţionale prevăzute de articolul 287 al convenţiei. In acest sens, atunci cand semnează sau ratifică convenţia, ori aderă la aceasta, sau in orice moment după aceea, un stat va fi liber să aleagă, printr-o declaraţie scrisă, unul sau mai multe dintre următoarele mijloace de rezolvare a diferendelor:
- Curtea Internaţională de Justiţie,
- Tribunalul internaţional pentru dreptul mării, inclusiv Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine,
- Tribunalul arbitral,
- Tribunalul arbitral special.