Dreptul consular este o ramură a dreptului internaţional care cuprinde totalitatea normelor
juridice destinate reglementării relaţilor dintre state in domeniul problemelor consulare. Dreptul consular stabileşte statutul juridic al consulatelor, privilegiile şi imunităţile consulare, numirea consulilor, recunoaşterea lor, drepturile şi obligaţiile acestora etc.
Dreptul consular, ca o parte a dreptului internaţional, are legături cu multe alte ramuri de
drept: dreptul public stabileşte statul ca subiect de drept intern, care poate numi sau accepta
un consul, determină condiţia cetăţeniei, statutul juridic al apatrizilor, de care trebuie să ţină seama consulul in activitatea sa; dreptul administrativ oranduieşte ierarhia consulilor in sistemul administraţiei de stat şi drepturile acestora in calitatea lor de funcţionari de stat; dreptul civil reglementează condiţiile de validitate ale actelor juridice, modul de naştere şi de incetare a personalităţii juridice a persoanelor pe care le reprezintă şi le apără funcţionarul consular; dreptul internaţional privat reglementează conflictele de legi cu privire la domiciliu, la căsătorii, la succesiuni; dreptul comercial trebuie avut in vedere la acordarea asistenţei şi protecţiei navelor; dreptul financiar reglementează obligaţiile şi modul de incasare a taxelor consulare pentru serviciile făcute; dreptul notarial reglementează forma in care se intocmesc anumite acte notariale; dreptul penal trebuie avut in vedere atunci cand intervine consulul, atat pentru protecţie, cit şi in cazurile de extrădare; dreptul diplomatic stabileşte ceremonialul consular.