Drept

Posturile consulare diferă după rang şi categorie. Rangul postului consular este in funcţie de

clasa şefului postului consular. Convenţia de la Viena din 1963 stabileşte patru clase ale şefilor

posturilor consulare (art. 9):

1. a) consuli generali;
2. b) consuli;
3. c) viceconsuli;
4. d) agenţi consulari.

Rangul postului consular este echivalent clasei şefului postului consular: consulatul general

este condus de un consul general, consulatul este condus de un consul, viceconsulatul este condus de un viceconsul şi o agenţie consulară de sine stătătoare este condusă de un agent consular.

Convenţia de la Viena din 1963 (art. 1) distinge patru categorii de personal:

1. a) şeful de post consular (“persoana insărcinată sa activeze in această calitate”);
2. b) funcţionarii consulari (“orice persoană, inclusiv şeful de post consular, insărcinată in

aceasta calitate cu exercitarea funcţiilor consulare”);

1. c) angajaţii consulari (“persoana angajată in serviciile administrative sau tehnice ale postului consular”);
2. d) membrii personalului de serviciu (“orice persoană afectată serviciului casnic al unui post consular”).

Numirea şi admiterea unui şef de post consular este un act care are loc intre două state. Atit numirea, cit şi admiterea sint acte unilaterale, insă prin specificul realizării lor, reieşind din scopul final al procedurii, ele devin un act internaţional bilateral, care in dreptul internaţional se

numeşte “raport de numire consulară”. Raportul numirii consulare este constituit din doua elemente:

1. a) transmiterea patentei consulare şi cererea de admitere a persoanei concrete la exerciţiul

funcţiilor consulare; b) hotărirea statului de reşedinţă de a-l admite pe consulul străin la exercitarea funcţiilor consulare, care poartă denumirea de exequatur.

In cazul admiterii unui diplomat la exercitarea de funcţii consulare există două modalităţi:

1. a) pentru admiterea diplomatului in calitate de şef al cancelariei consulare a misiunii diplomatice

este necesară o simplă notificare, făcută la ministerul afacerilor externe al statului de reşedinţă;

1. b) pentru admiterea diplomatului la conducerea temporară a unui post consular este necesar

de obţinut geranţa consulară, care este eliberată in baza unei notificări la ministerul afacerilor externe al statului de reşedinţă.

Numirea oricărui funcţionar consular, in afară de şeful de post consular, necesită doar procedura notificării numirii. Statul de reşedinţă este in drept să ceară statului trimiţător ca notificarea să fie efectuată cu suficient timp pină la numire şi prezentarea la post.

Admiterea oricărui funcţionar consular, in afară de şeful postului consular, este bazată in declararea funcţionarului consular numit ca persoana acceptabilă de către statul de reşedinţă. In cazul cind statul de reşedinţă declară explicit, sau lasă de inţeles, că funcţionarul consular numit nu este persona grata, statul trimiţător este obligat de a revoca numirea funcţionarului respectiv.