Cunoaştem două forme de răspundere internaţională a statelor – politică şi materială.
- a) Răspunderea politică a statelor.
Răspunderea politică, de regulă, prevede aplicarea măsurilor de constrangere faţă de statul
culpabil, concomitent cu răspunderea materială. Cele mai răspandite forme de răspundere
politică sunt retorsiile, represaliile (nemilitare), satisfacţia, restaurarea, excluderea din organizaţia internaţională sau stoparea calităţii de membru, aplicarea forţei faţă de statul agresor. Aceste măsuri sunt realizate prin intermediul sancţiunilor aplicate.
Sancţiunile reprezintă măsuri de constrangere aplicabile in raport cu statul culpabil. Ele pot
fi aplicate fie de către organizaţiile internaţionale universale şi regionale, fie de către state. Volumul şi formele sancţiunilor depinde de gravitatea incălcării şi a prejudiciului cauzat.
Retorsiile reprezintă măsuri de constrangere aplicate de un stat in raport cu un alt stat, in
urma violării intereselor celui dintai. Retorsia poate fi doar un răspuns din partea unui stat la adresa unui alt stat, in rezultatul unor acţiuni neamicale din partea acestuia cu scopul restabilirii drepturilor incălcate. Drept exemplu pot servi: rechemarea ambasadorului din statul care a comis un act neamical; expulzarea din stat a unui număr egal de diplomaţi ai statului, care anterior a expulzat diplomaţi ai statului respectiv; interdicţia intrării in ţară sau anularea vizitelor delegaţiilor, inclusiv a şefului de stat, etc.
Represaliile (nemilitare) reprezintă acţiuni de constrangere legale din partea unui stat faţă de
un alt stat. Represaliile sunt aplicabile ca răspuns la acţiunile ilegale ale altui stat cu scopul de a restabili dreptul incălcat. Ele trebuie să fie co-raportate daunei aduse şi acelei constrangeri necesare pentru restabilirea situaţiei anterioare.
Represaliile pot fi exprimate in incetarea sau intreruperea relaţiilor diplomatice, introducerea embargo-ului la importul bunurilor şi a materiei prime din teritoriul statului culpabil, etc.
Represaliile trebuiesc incetate odată cu atingerea scopului. Dreptul internaţional contemporan
interzice represaliile armate ca mijloc de soluţionare a diferendelor. Totodată, aceasta nici
intr-un caz nu afectează dreptul statului sau a unui grup de state la legitima apărare in caz de agresiune conform art.51 al Cartei ONU; la adresarea in CIJ sau la Arbitrajul Internaţional.
Satisfacţia constituie un mod de reparare aplicată in relaţiile interstatale pentru daune
concrete. Atunci cand este atinsă onoarea, demnitatea, prestigiul, satisfacţia capătă o importanţă
deosebită. Este o procedură cunoscută de mai mult timp, deseori aplicată prin intermediul mediatorilor, de exemplu comisia mixtă italo-venezueleană din 3 mai 1930 in speţa Martini
Restaurarea ca formă a răspunderii presupune restabilirea de către statul culpabil a calităţii
anterioare a unui obiect material (de exemplu, restabilirea calităţii apei purificate din vina acestuia).
- b) Răspunderea materială a statelor.
Răspunderea materială survine in cazul incălcării de către un stat a obligaţiilor sale
internaţionale, in rezultatul cărora survine prejudiciul material. Ea poate fi realizată sub forma de reparaţii, restituţii, compensaţii şi substituţii.
Reparaţia reprezintă restituirea prejudiciului material in bani, bunuri sau servicii. Volumul şi forma reparaţiilor, de regulă se aplică in baza tratatelor internaţionale. In caz de război, de regulă, suma reparaţiilor este cu mult mai mică in comparaţie cu prejudiciul cauzat.
Restituţia este prima formă de reparare a prejudiciului cauzat. Prioritatea restituţiei este
recunoscută şi de practica judiciară. Conform celebrului dictum din 26 iulie 1927, expus de CPJI in speţa Usine de Chorzow (demande en indйmnitй; compйtence), obiectivul principal al reparaţiei este de a inlătura toate consecinţele faptei ilicite internaţionale. De fiecare dată, cand aceasta este posibil, prioritate va avea restitutio in integrum, ceea ce presupune restabilirea, in limitele posibilităţilor, a situaţiei anterioare faptei internaţional-ilicite in raport cu alte forme de reparaţie.
Compensaţia. Statul responsabil pentru fapta internaţional-ilicită este obligat să compenseze
prejudiciul cauzat, in cazul in care acest prejudiciu nu poate fi restabilit prin intermediul restituţiei.
Compensaţia prevede restituirea pagubei financiare, inclusiv lucrum cessans (profitul ne-realizat).
Statul responsabil este obligat să compenseze prejudiciul cauzat prin fapta internaţional-ilicită in măsura in care ea nu este rambursată prin restituţie. In speţa Barrage de Gabcikovo-Nagymaros, CIJ a stabilit că „există o normă recunoscută in dreptul internaţional, conform căreia statul victimă are dreptul la compensaţie de la statul culpabil, pentru prejudiciul cauzat”.
Substituţia este o formă a restituţiei. Ea reprezintă inlocuirea bunului, imobilului, mijlocului
de transport, valorilor artistice, bunurilor personale, etc. distruse sau deteriorate ilegal.