Norma este o regulă de activitate, de conduită.
Normele sociale pot fi: juridice, etice (sau morale), tehnice, religioase, ale obiceiului (uzului, modei, datinei, obişnuinţei).
Potrivit autorului Nicolae Popa, norma juridică este celula de bază a dreptului. În esenţă, ea constituie un etalon de conduită. Ea conţine drepturi şi obligaţii.
Definiţie: Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărei scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală şi, în caz de nevoie, pe cale de constrângere.
Trăsăturile (caracterele) normei juridice
- Caracterul general şi impersonal presupune că ea este opozabilă, în mod egal şi continuu, fiecărui individ, adică tuturor subiecţilor de drept: „erga omnes”.
Această trăsătură nu presupune însă că norma juridică se aplică, de fiecare dată, pe tot teritoriul ţării sau asupra întregii populaţii; norma juridică nu cuprinde totalitatea cazurilor, situaţiilor, ipotezelor în care se poate afla un subiect de drept.
- Caracterul tipic (tipicitatea) ce derivă din generalitate, în sensul că urmăreşte formarea unui tip (a unui model) de conduită.
- Caracterul obligatoriu este dictat de scopul normei juridice, şi anume: necesitatea asigurării ordinii sociale.
- Norma juridică implică un raport intersubiectiv (sau caracterul bilateral al normei juridice), care derivă din ideea de reciprocitate a drepturilor şi obligaţiilor, între subiectul activ şi pasiv.