Pin It

Norma este o regulă de activitate, de conduită.

Normele sociale pot fi: juridice, etice (sau morale), tehnice, religioase, ale obiceiului (uzului, modei, datinei, obişnuinţei).

Potrivit autorului Nicolae Popa, norma juridică este celula de bază a dreptului. În esenţă, ea constituie un etalon de conduită. Ea conţine drepturi şi obligaţii.

Definiţie: Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărei scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală şi, în caz de nevoie, pe cale de constrângere.

Trăsăturile (caracterele) normei juridice

 

  1. Caracterul general şi impersonal presupune că ea este opozabilă, în mod egal şi continuu, fiecărui individ, adică tuturor subiecţilor de drept: „erga omnes”.

Această trăsătură nu presupune însă că norma juridică se aplică, de fiecare dată, pe tot teritoriul ţării sau asupra întregii populaţii; norma juridică nu cuprinde totalitatea cazurilor, situaţiilor, ipotezelor în care se poate afla un subiect de drept.

  1. Caracterul tipic (tipicitatea) ce derivă din generalitate, în sensul că urmăreşte formarea unui tip (a unui model) de conduită.
  2. Caracterul obligatoriu este dictat de scopul normei juridice, şi anume: necesitatea asigurării ordinii sociale.
  3. Norma juridică implică un raport intersubiectiv (sau caracterul bilateral al normei juridice), care derivă din ideea de reciprocitate a drepturilor şi obligaţiilor, între subiectul activ şi pasiv.