Pin It

Zona economică exclusivă este o instituţie cu un regim mixt deoarece,

pe de o parte, statul riveran nu-şi exercită suveranitatea asupra ei, iar, pe de altă parte, statului riveran dispune de unele drepturi exclusive in această zonă. Noţiunea este consacrată in a cincea parte a Convenţiei din 1982, potrivit căreia ea este o zonă situată dincolo de marea teritorială şi adiacentă ei, supusă unui regim juridic special stabilit de Convenţie.

Apariţia sa a fost determinată de o interesantă evoluţie a pretenţiilor maritime ale statelor

riverane.

De la inceput, un mare număr de state au proclamat unilateral existenţa de-a lungul ţărmului

a unei zone de pescuit exclusiv cu o intindere variabilă, aducand astfel adeseori atingere intereselor pescarilor străini obişnuiţi să pescuiască in aceste locuri. Apoi conceptul de zonă economică

exclusivă a căpătat, graţie practicii statelor, o valoare cutumiară, codificată intr-un sfarşit in Convenţia din 1982.

Astfel, potrivit articolului 57, zona economică exclusivă nu se intinde dincolo de 200 mile

marine măsurate de la liniile de bază ale mării teritoriale. In această zonă se includ apele maritime, solul şi subsolul. Dar, potrivit articolului 56, par.3, drepturile cu privire la fundul mării

şi subsolul acestuia sunt exercitate de statul riveran in conformitate cu partea VI a Convenţiei

– platoul continental, la care ne vom referi in continuare.

In zona sa economică exclusivă statul riveran dispune de drepturi suverane şi exclusive cu

privire la exploatarea şi explorarea, conservarea şi gestionarea resurselor naturale, biologice sau ne biologice, ale fundului mării, ale subsolului acestuia şi ale apelor de deasupra, precum şi la celelalte activităţi de explorare şi exploatare a zonei in scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, curenţilor şi vantului. In plus, statul riveran menţine in această zonă jurisdicţia asupra:

  1. amplasării şi folosirii insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor,
  2. cercetării ştiinţifice marine,
  3. protecţiei şi conservării mediului marin.

In aceste scopuri el stabileşte volumul autorizat al capturilor in ce priveşte resursele biologice in zona sa economică exclusivă. Ţinand seama de datele ştiinţifice cele mai sigure de care dispune, statul riveran este obligat să ia măsuri adecvate de conservare şi de gestiune a resurselor biologice din zona sa economică exclusivă pentru a nu le periclita de supraexploatare. Statul riveran

este cel care determină capacitatea sa de explorare a resurselor biologice din zonă. Dacă această capacitate de exploatare este inferioară volumului total autorizat al capturilor, el poate permite altor state pe bază de acorduri să exploateze excedentul volumului autorizat. Atunci cand acordă altor state accesul la zona sa economică exclusivă, statul riveran trebuie să ia in consideraţie toţi factorii pertinenţi, printre care:

  1. importanţa pe care o prezintă resursele biologice ale zonei pentru economia lor şi pentru

celelalte interese naţionale ale lor,

  1. dreptul statelor fără litoral şi cele dezavantajate geografic,
  2. nevoile statelor in curs de dezvoltare din regiune sau subregiune,
  3. necesitatea de a reduce la minimum perturbaţiile economice in statele ai căror cetăţeni

practică in mod obişnuit pescuitul in zonă sau care au contribuit in mod deosebit la cercetarea şi identificarea stocurilor.

In vederea exercitării drepturilor sale exclusive economice in zonă, statul riveran dispune de o largă competenţă legislativă cu privire la:

- eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele şi uneltele de pescuit, inclusiv plata de taxe şi orice alte compensaţii,

- determinarea speciilor ale căror pescuit este autorizat şi stabilirea de cote, fie pentru stocurile sau grupurile de stocuri deosebite sau pentru capturile pe fiecare navă pentru o anumită

perioadă de timp, fie pentru capturile cetăţenilor unui stat in timpul unei perioade date,

- reglementarea campaniilor şi zonelor de pescuit, a tipului, mărimii şi numărului instrumentelor, ca şi a tipului, mărimii şi numărul navelor de pescuit care pot fi utilizate,

- stabilirea varstei şi mărimii peştilor şi a altor specii care pot fi pescuite,

- obligaţia de a executa, cu autorizarea şi controlul statului riveran, programe de cercetare

determinate in domeniul pescuitului şi reglementarea efectuării acestor cercetări, inclusiv luarea de eşantioane din capturi,

- plasarea, de către statul riveran, de observatori sau stagiari la bordul vaselor respective,

- descărcarea tuturor capturilor sau a unei părţi din capturile acestor nave in porturile statului riveran ş.a.

Cu toate acestea, statul riveran are unele obligaţii in ceea ce priveşte amplasarea şi modul de utilizare a insulelor artificiale cum ar fi:

- să nu le amplaseze pe căile de navigaţie recunoscute ca esenţiale pentru navigaţia

internaţională,

- să notifice in mod corespunzător construcţia lor,

- să semnaleze prin mijloace pertinente prezenţa lor,

- să ridice toate instalaţiile sau toate lucrările abandonate sau dezafectate in scopul asigurării

securităţii navigaţiei, ţinand seama de normele internaţionale general acceptate.

- să facă o publicitate adecvată in ceea ce priveşte poziţia, dimensiunile şi adancimea elementelor care vor rămane dintr-o instalaţie sau lucrare care nu a fost complet ridicată.

In exercitarea drepturilor şi obligaţiilor sale, statul riveran trebuie să ţină cont de drepturile şi obligaţiile celorlalte state in zona sa economică exclusivă. Reieşind din faptul, că din punct de vedere juridic zona economică exclusivă totuşi este un teritoriu liber, toate statele, potrivit articolului 58, fie că sunt sau nu riverane, se bucură de:

  1. libertatea de navigaţie,
  2. libertatea de survol,
  3. libertatea de a pune cabluri şi conducte şi conducte submarine,
  4. libertatea de a folosi marea in alte scopuri licite pe plan internaţional, legate de exercitarea acestor libertăţi.

La randul lor, alte statele atunci cand recurg la aceste libertăţi in zona economică exclusivă al unui stat, trebuie să ţină cont in mod corespunzător de drepturile şi obligaţiile acestuia şi trebuie să respecte legile şi reglementările adoptate de el.