Ridicarea urmelor de incendiu se efectuează în faza dinamică a cercetării la faţa locului. În ridicarea urmelor este indicat să participe expertul criminalist, ca şi specialistul formaţiunii de pompieri. Urmele care sunt ridicate de la locul faptei sunt fixate prin fotografiere şi proces –verbal. Se execută în cantităţi suficiente următoarele urme găsite la faţa locului:
─ resturi carbonizate de lemn;
─ metal;
─ ţesături;
─ conductori electrici;
─ mostre de cenuşă din focar şi din alte zone;
─ urme pulverulente de sol, praf;
─ vase cu resturi de carburanţi;
─ aşchii;
─ cârpe îmbibate cu ulei sau diferiţi combustibili;
─ fitile;
─ chibrituri;
─ resturile de ţigări ş.a., fiecare ambalându-se separat în vase etanşe de sticlă, care se închid ermetic.
Ridicarea obiectelor, îmbibate cu lichid inflamabil se face de către expertul chemat la locul incendiului. Trebuie să nu se piardă din vedere faptul că mirosul de petrol lampant este persistent şi că el se simte chiar şi după scurgerea a 1-2 luni de la producerea incendiului. Mirosul de benzină şi gazolină dispare foarte repede.
Obiectele umede cu miros de petrol lampant, spirt sau alte substanţe inflamabile, trebuie ambalate în flacoane astupate ermetic, pentru a se înlătura orice fel de acces al aerului, după care capacul trebuie acoperit cu ceară sau cu parafină.1
Pentru ridicarea materialelor din hârtie sau textile carbonizate se pulverizează un strat subţire de polivinil – pirolidon. Pulverizarea se face de la o anumită distanţă pentru a nu cădea şi picături de soluţie, iar stratul nu trebuie să fie prea gros.
În laborator pulverizarea cu polivinil - pirolidon se aplică pentru desprinderea stratului de hârtie, sau materiale textile din masa carbonizată. Se pulverizează doar stratul de deasupra care se va desprinde rotunjindu-se la uscarea materialului plastic2.
Urmele ridicate de la faţa locului şi felul în care au fost ridicate, menţin aceste urme intacte crescând posibilitatea de efectuare a unor expertize calitative fizico-chimice.
1 Emilian Stancu, op. cit., pg. 329; S.A Golunski , op.cit., pag. 526-528
2 Camil Suciu “Criminalistica ”, Bucureşti 1972