Drept

Termenul de "echilibru" se utilizeaza în multe domenii ale stiintei: în mecanica, termodinamica, biologie etc., pentru a desemna o stare a unui sistem care în absenta  unor perturbari provenite din exterior, se poate mentine oricât de mult

Starea de echilibru economic se caracterizeaza prin faptul ca nici un agent economic nu este interesat în schimbarea ei cu ajutorul mijloacelor de care dispune.

În conditiile economiei de piata echilibrul economic se manifesta sub forma unei stari proprii pietei,

Echilibrul economic are o multitudine de forme care se clasifica dupa anumite criterii:

1)- dupa modul de manifestare în timp: - static si dinamic.

2)- dupa nivelurile agregarii economiei nationale, echilibrul economic se realizeaza la nivelul:     -  microeconomic,  - mezoeconomic,  - macroeconomic.

3)- dupa continutul proceselor economice, si în functie de exprimarea rezultatelor economice, echilibrul economic cuprinde urmatoarele forme:

a)- material;

b)- valoric;

c)- al resurselor de munca.

Actiunea unor forte contradictorii este permanenta si de aceea echilibrul economic este o stare de moment, vremelnica, în timp ce dezechilibrul economic se manifesta permanent. Dezechilibrul economic este considerat ca stare normala a dezvoltarii economice si o stare anormala determinata de încalcarea regulilor fundamentale ale economiei de piata.

În viata economica, echilibrul indiferent de formele de manifestare si de nivelele de referinta ale acestuia nu este o stare absoluta ci doar o tendinta.

Dinamica economiei nationale imprima dezechilibrelor economice un caracter permanent, manifestându-se forme dorite, normale si forme nedorite, anormale.

Teoria echilibrului general, pornind de la premisele ca piata concurentiala rezolva automat echilibrul dintre cerere si oferta, iar crizele economice sunt fenomene accidentale; acesta este un fenomen voluntar sau frictional si se ajunge la urmatoarele idei de baza:

1. - echilibrul se manifesta în conditiile în care oferta si cererea sunt egale sau când cererea nu depaseste cu mult oferta;
2. - asigurarea echilibrului este conditionata de utilizarea tuturor resurselor care au o productivitate marginala pozitiva ;
3. - economia se afla în stare de echilibru si optim paretian;
4. - fiecare produs în general, are un pret pozitiv, când apare un surplus la un anumit bun economic, pretul produsului este zero iar pretul de echilibru elibereaza piata de acest surplus;
5. - oferta si cererea sunt functii ale pretului care se formeaza liber, pe baza întelegerii dintre vânzatori si cumparatori;
6. - în economie nu exista dezechilibre permanente pe piata;
7. - în sistemul economic nu exista randament crescator, cu unele mici modificari oferta se poate adapta continuu la schimbarile cererii pe piata si invers.

Teoria dezechilibrelor economice opusa celei a echilibrului stabil formuleaza viziunea asupra echilibrului economic ca manifestare a unui dezechilibru determinat de dinamica proceselor economice, a unui dezechilibru structural instabil si  a riscului.

Modele ale echilibrului economic

Modelul Walras-Wald - model simplificat al economiei concurentiale, are în vedere o serie de specificatii:

• limitele resurselor si ale tehnologiei. Tehnologia se bazeaza pe coeficienti ficsi, iar pentru producerea unui bun economic exista o singura combinatie a factorilor de productie, nu exista bunuri intermediare.
• Consumator - fiecare consumator este posesorul cantitatii din fiecare factor de productie, venitul lui provenind din vânzarea acestora

Modelul lui Arrow-Debreu

1. - posibilitati de productie, nu se face distinctie între factori, exista bunuri intermediare, produsele au un caracter combinat iar un bun se poate obtine în orice numar de combinatii ale factorilor de productie.
2. - posibilitatilor de consum. Numarul consumatorilor este stabilit, fiecare consumator poate consuma o multime de bunuri (Xi). Multimea posibila a consumului pune în evidenta vectorii consumului posibil sub aspect material.
3. - preferintele consumatorilor. Fiecare consumator are o serie de preferinte definite pe multimea consumului care pot fi comparate cu ajutorul functiei de utilitate.

- distribuirea avutiei si a veniturilor. Consumatorul poate obtine venituri din: vânzarea stocului initial , participarea la profituri, vânzarea serviciilor incluse în Xi.

Teoria echilibrului general fundamenteaza necesitatea gospodaririi cu maximum de rationalitate a resurselor de care dispun firmele pentru satisfacerea cât mai buna a necesitatilor. Ea însa este apreciata ca neconcordanta cu cerintele progresului gândirii economice întrucât nu ia în consideratie realitatea vietii economice, limitându-se la existenta pietei cu concurenta perfecta, analiza nu ia în consideratie dinamica vietii economice, existenta randamentelor constante si descrescânde, a certitudinii si a riscului.

Teoria dezechilibrelor economice, opusa celei a echilibrului general trece de la analiza macro-economica statica la cea dinamica, locul prioritar îl ocupa echilibrul pe termen lung. În esenta, aceasta teorie sustine ca în economie predomina cu o anumita intensitate diferite forme ale dezechilibrului economic.

Dezechilibrele economice îmbraca urmatoarele forme:

1. - exces de oferta pe piata bunurilor si piata muncii;
2. - exces de cerere pe piata bunurilor si de oferta pe piata muncii;
3. - exces de cerere pe piata bunurilor, monedei si muncii;
4. - exces de oferta pe piata bunurilor si de cerere pe piata muncii.