Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual şi cel colectiv aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Săvârşirea abaterii disciplinare reprezintă singurul temei al angajării răspunderii disciplinare. Trebuie avute în vedere următoarele elemente:
- obiectul juridic al abaterii (relaţiile sociale de muncă, ordinea şi disciplina la locul de muncă);
- latura obiectivă (fapta, acţiune sau inacţiune, prin care sunt încălcate obligaţiile salariatului indiferent de izvorul lor);
- subiectul activ calificat - întotdeauna acesta e o persoană fizică salariată la angajator;
- latura subiectivă - vinovăţia sub forma intenţiei sau culpei.
Pentru a fi îndeplinite toate condiţiile răspunderii este necesar să existe legătura cauzală dintre fapta ilicită (adică abaterea disciplinară) şi rezultatul nociv exprimat fie într-o stare de pericol fie într-un prejudiciu material sau moral.
În dreptul comun disciplinar (Codul muncii) abaterile disciplinare nu sunt enumerat expres. Tendinţa impunerii principiului legalităţii incriminării se regăseşte într-o serie de acte normative (spre exemplu, în Legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi în unele regulamente interne sau contracte colective). Totuşi, apreciem că asocierea în mod aprioric a unei fapte cu o sancţiune anume nu e recomandabilă deoarece la stabilirea sancţiunii trebuie avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 266 din Codul muncii, iar unele dintre aceste criterii au caracter personal.