- §1. Declanşarea conflictelor de interese
Potrivit art. 4 din Legea nr. 168/1999 conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, şi sunt denumite conflicte de interese.
Conflictele de interese pot avea loc la nivelul unităţilor, la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor ori la nivel naţional. Aceste conflicte pot avea loc şi la nivelul unor subunităţi, compartimente sau al unor grupuri de salariaţi care exercită aceeaşi profesie în aceeaşi unitate, în măsura în care între partenerii la negocieri s-a convenit ca aceştia să îşi stabilească, în mod distinct, în contractul colectiv, condiţiile de muncă.
În conflictele de interese la nivel de unitate, subunitate, compartimente sau al grupurilor de salariaţi care exercită aceeaşi profesie în aceeaşi unitate, salariaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative, potrivit legii. La nivelul unităţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative salariaţii au dreptul să aleagă orice persoană care să îi reprezinte la negocieri precum şi în cazul conflictelor de interese.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 168/1999 poate fi aleasă ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după caz, al salariaţilor orice persoană care îndeplineşte următoarele condiţii: a împlinit vârsta de 21 de ani; este salariat al unităţii sau reprezintă federaţia ori confederaţia sindicală la care sindicatul ce organizează conflictul de interese este afiliat; nu a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 87 din aceeaşi lege.
În cazul conflictelor de interese la nivel de grup de unităţi, de ramură sau la nivel naţional, salariaţii sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative care participă la negocierile colective.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 168/1999 conflictele de interese pot fi declanşate în următoarele situaţii:
- unitatea refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat;
- unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariaţi;
- unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate;
- unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă (situaţie în care e în vigoare un contract colectiv de muncă, încheiat pe o perioadă mai mare de un an; acest din urmă caz, reprezintă singura excepţie de la regula potrivit căreia conflictele de interese nu pot fi declanşate pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă).
Pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă salariaţii nu pot declanşa conflicte de interese. Fac excepţie de la această regulă situaţiile în care unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.
În cazul angajatorului cu mai puţin de 21 de salariaţi, conflictul de interese nu se poate declanşa decât dacă au fost iniţiate negocieri pentru încheierea unui contract colectiv de muncă, şi unitatea nu acceptă revendicările salariaţilor sau refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate.
În toate cazurile în care într-o unitate există premisele declanşării unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor vor sesiza unitatea despre această situaţie.
Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicărilor salariaţilor, inclusiv a motivării acestora, precum şi a propunerilor de soluţionare. Conducerea unităţii este obligată să primească şi să înregistreze sesizarea astfel formulată. Această cerinţă se consideră îndeplinită şi dacă revendicările salariaţilor, motivarea acestora şi propunerile de soluţionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de către reprezentanţii aleşi ai salariaţilor cu ocazia primirii la conducerea unităţii şi dacă discuţiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
Conducerea unităţii are obligaţia de a răspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentanţilor salariaţilor, în termen de două zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate. În situaţia în care unitatea nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se consideră declanşat art. 16 din Legea nr. 168/1999.
- §2. Soluţionarea conflictelor de interese prin conciliere, mediere sau arbitraj
Concilierea este o procedură obligatorie. Potrivit art. 17 din Legea nr. 168/1999, în cazul în care conflictul de interese a fost declanşat, sindicatul reprezentativ sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor sesizează Ministerul Muncii, prin organele sale teritoriale - direcţiile de muncă judeţene, în vederea concilierii.
Pentru concilierea conflictului de interese, sesizarea se formulează în scris şi va cuprinde obligatoriu, cel puţin următoarele menţiuni:
- unitatea la care s-a declanşat conflictul de interese, cu indicarea sediului şi a numelui conducătorului;
- obiectivul conflictului de interese şi motivarea acestuia;
- dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 14-16 din Legea nr. 168/1999;
- indicarea persoanelor delegate să reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ sau, după caz, salariaţii.
Sesizarea se va depune în două exemplare la direcţia de muncă judeţeană în a cărei rază teritorială îşi are sediul unitatea şi trebuie să fie datată şi semnată de conducerea sindicatului reprezentativ sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor.
În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării Ministerul Muncii desemnează delegatul său pentru participare la concilierea conflictului de interese. Delegatul astfel desemnat, are obligaţia să ia următoarele măsuri:
- comunicarea sesizării unităţii în termen de 48 de ore de la desemnarea sa;
- convocarea părţilor la procedura de conciliere la un termen ce nu poate depăşi 7 zile de la înregistrarea sesizării.
Pentru susţinerea intereselor lor la conciliere sindicatele reprezentative sau, după caz, salariaţii aleg o delegaţie formată din 2-5 persoane, care va fi împuternicită în scris să participe la concilierea organizată de Ministerul Muncii. Din delegaţia sindicatului pot face parte şi reprezentanţi ai federaţiei sau ai confederaţiei la care sindicatul este afiliat.
În cazul în care nu participă personal pentru susţinerea punctului de vedere al unităţii, conducătorul acesteia, va desemna printr-o împuternicire scrisă o delegaţie compusă din 2-5 persoane care să participe la conciliere.
La data fixată pentru conciliere delegatul Ministerului Muncii verifică împuternicirile delegaţilor părţilor şi va stărui ca aceştia să acţioneze pentru a se realiza concilierea.
Susţinerile părţilor şi rezultatul dezbaterilor se vor consemna într-un proces- verbal, semnat de către părţi şi de către delegatul Ministerului Muncii.
În cazul în care, în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluţionarea revendicărilor formulate, părţile vor definitiva contractul colectiv de muncă, conflictul de interese fiind astfel încheiat. Dacă acordul cu privire la soluţionarea conflictului de interese este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicările asupra cărora s-a realizat acordul şi cele rămase nesoluţionate, împreună cu punctele de vedere ale fiecărei părţi referitoare la acestea din urmă.
Este o procedură facultativă. Potrivit art. 26 din Legea nr. 168/1999, în cazul în care, concilierea organizată de către Ministerul Muncii, nu a soluţionat conflictul de interese, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.
Mediatorii sunt aleşi de comun acord de către părţile aflate în conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator. Aceşti mediatori sunt numiţi anual de ministrul muncii, cu acordul Consiliului Economic şi Social.
Procedura de mediere a conflictelor de interese se stabileşte prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional, iar durata medierii nu poate depăşi 30 de zile calculate de la data la care mediatorul ales a acceptat medierea conflictului de interese (art. 28 din lege).
Mediatorul are dreptul să convoace părţile şi să le ceară relaţii scrise cu privire la revendicările formulate, părţile aflate în conflict de interese având obligaţia de a pune la dispoziţia mediatorului datele necesare pentru îndeplinirea misiunii sale.
După încheierea misiunii sale, mediatorul are obligaţia să întocmească un raport cu privire la situaţia conflictului de interese, să îşi precizeze părerea cu privire la eventualele revendicări rămase nesoluţionate. Raportul astfel întocmit, va fi transmis fiecărei părţi, precum şi Ministerului Muncii (art. 30 din lege).
- Arbitrajul.
Este o procedură facultativă. Potrivit art. 32 din Legea nr. 168/1999, pe întreaga durată a unui conflict de interese părţile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului unei comisii. Hotărârile pronunţate de către comisia de arbitraj sunt obligatorii pentru părţi şi vor completa contractele colective de muncă.
Comisia de arbitraj se compune din 3 arbitri, şi anume:
- un arbitru, desemnat de către conducerea unităţii;
- un arbitru, desemnat de către sindicatele reprezentative sau, după caz, de către reprezentanţii salariaţilor;
- un arbitru, desemnat de către Ministerul Muncii.
Procedura de lucru a comisiei de arbitraj este stabilită prin Ordinul comun al ministrului muncii şi al ministrului justiţiei nr. 358/2000, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de lucru a comisiei de arbitraj a conflictelor de interese.
Comisia de arbitraj îşi desfăşoară activitatea de soluţionare a conflictului de interese la sediul Ministerului Muncii sau, după caz, la sediul direcţiei generale de muncă şi protecţie socială. Ministerul sau, după caz, direcţia de muncă judeţeană asigură activitatea de secretariat a comisiei de arbitraj.
După stabilirea comisiei de arbitraj părţile au obligaţia să depună la aceasta întreaga documentaţie privind revendicările formulate şi susţinerea acestora.
În termen de 3 zile de la primirea documentaţiei menţionată mai sus comisia de arbitraj are obligaţia să convoace părţile şi să dezbată împreună cu acestea conflictul de interese, pe baza dispoziţiilor legale şi a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Comisia de arbitraj se pronunţă în termen de 5 zile de la data încheierii dezbaterilor printr-o hotărâre irevocabilă. Hotărârea motivată se va comunica părţilor în termen de 24 de ore de la pronunţare. Sub sancţiunea nulităţii, hotărârea trebuie însoţită de dovezile de convocare a părţilor. Începând cu data pronunţării hotărârii de către comisia de arbitraj conflictul de interese încetează (art. 39 din Legea nr. 168/1999). Hotărârea comisiei de arbitraj va face parte din contractul colectiv de muncă.