În această materie trebuie avute în vedere dispoziţiile generale ale Legii nr. 130/1996 care nu limitează, în principiu, libertatea părţilor în negocierea şi stabilirea conţinutului contractelor colective. Totuşi, părţile trebuie să ţină seama de o serie de reguli de bază consacrate în lege.
Astfel, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi condiţiile prevăzute de lege; la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal. În acelaşi timp, contractele colective nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, indiferent de nivelul la care acestea au fost încheiate.
Se poate deduce că un contract colectiv de muncă concretizează nu numai prevederile legii, ci şi pe cele ale contractului superior. Aşa fiind, contractele colective la nivel de ramură vor avea la bază contractul colectiv de la nivel naţional, cele de la nivelul de grupuri de angajatori, contractele de la nivel de ramură ş.a.m.d. În consecinţă, se va putea remarca faptul că, în timp ce contractul la nivel naţional cuprinde clauze de maximă generalitate, un contract de la nivelul angajatorului trebuie să conţină clauze concrete, specifice tipului şi activităţii acestuia.
În concret, prin contractul colectiv se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă (negocierea colectivă trebuie să aibă ca obiect cel puţin următoarele aspecte: salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă). Totodată, contractul colectiv poate cuprinde şi:
- prevederi referitoare la protecţia celor aleşi sau delegaţi în organele de conducere ale sindicatelor, respectiv a reprezentanţilor salariaţilor;
- planul anual de formare profesională;
- clauze de interzicere a oricăror fapte de discriminare;
- modul de soluţionare a sesizărilor sau reclamaţiilor salariaţilor etc.
Mai trebuie precizat că fac parte din contractele colective de muncă şi acordurile dintre părţile semnatare ale acestor contracte, prin care se soluţionează conflicte de muncă (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 130/1996).
Specific instituţiilor bugetare este faptul că nu se pot negocia în contracte colective clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Clauzele negociate cu încălcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate. Aceasta se constată de către instanţa judecătorească competentă, la cererea parţilor interesate. În cazul constatării nulităţii, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective. Până la renegociere, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz.
În conţinutul contractului colectiv intră, în afară de clauzele stabilite de părţi cu ocazia negocierii, şi alte date, strict necesare: locul şi data încheierii; numele şi calitatea reprezentanţilor celor două părţi; angajatorul (grupul de angajatori, ramura de activitate etc.); durata pentru care se încheie etc.
În ceea ce priveşte durata contractului colectiv de muncă, potrivit art. 242 din Codul muncii şi art. 32 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv se încheie pe o perioada determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate.