Anterior anului 1990, cumulul de funcţii era, de regulă, interzis. Prin Legea nr. 2/1991 această interdicţie a fost înlăturată. Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) a abrogat Legea nr. 2/1991, dar în art. 35 prevede că orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii în baza unor contracte individuale de muncă diferite beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
Cumulul nu este permis în cazul unor incompatibilităţi expres prevăzute în diferite acte normative. Astfel spre exemplu funcţia de judecător sau procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată cu excepţia funcţiei de cadru didactic în învăţământul superior.
Deşi legiuitorul foloseşte expresia cumul de funcţii, prin aceasta trebuie să înţelegem cumulul oricărui post astfel încât o persoană poate cumula două sau mai multe funcţii sau posturi, însă numai în baza unor raporturi ce presupun exercitarea dreptului la muncă. Cumulul se poate realiza prin încheierea unui contract de muncă cu angajatori diferiţi sau chiar cu acelaşi angajator. Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să declare fiecărui angajator locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază.
Este posibil şi cumulul pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă sau a pensiei de invaliditate de gradul III cu salariul. Acesta este însă un cumul de venituri şi nu de funcţii.