În situaţia în care prejudiciul este cauzat din vina mai multor salariaţi, făptuitorii au, de regulă, o răspundere conjunctă. Conform art. 271 din Codul muncii, când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport de măsura în care a contribuit la producerea ei. Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar.
Răspunderea conjunctă este tot o răspundere personală şi reprezintă o multitudine de răspunderi individuale ale unor persoane cu vinovăţii concurente în producerea prejudiciului unic.
S-a apreciat în mod judicios că măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei este determinată atât de fapta ilicită în sine (examinată sub aspectul legăturii de cauzalitate cu prejudiciul), cât şi de gradul de vinovăţie.
În cazul pagubelor constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face colectiv sau în schimburi succesive, fără predare între schimburi, despăgubirea se repartizează proporţional atât cu salariul, cât şi cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventarie în gestiunea în care s-a produs paguba. Şi această răspundere, denumită uneori „colectivă”, este o răspundere conjunctă care presupune ca trăsătură particulară o prezumţie de participare culpabilă a tuturor membrilor colectivului de gestionari la producerea pagubei (această prezumţie este relativă).